Polonia ţine în viaţă cu subvenţii un sector minier supradimensionat şi neperformant care înghite bani şi face tot mai multe victime umane. Pentru protejarea lui, Varşovia merge atât de departe încât schimbă politicile europene. Sectorul minier dă însă ceva la schimb: voturi.
După ce echipa de salvatori a recuperat corpurile ultimilor trei mineri dispăruţi într-o mină prăbuşită, numărul total al victimelor s-a ridicat la opt. Mina s-a prăbuşit marţi noaptea din cauza unui cutremur uşor. Salvatorii au acţionat cu mâinile goale sau cu ustensile rudimentare în condiţii foarte dificile.
Directorul Pawel Markowski a descris moartea minerilor - cu vârste cuprinse între 23 şi 50 de ani - drept cea mai mare tragedie pentru KGHM din ultimii 55 de ani, scrie AP. KGHM este unul dintre cei mai mari producători de cupru şi argint din lume. În afară de Polonia, colosul are mine în Chile, Canada şi SUA.
Mina în care s-a produs tragedia, Rudna, este cea mai mare mină de minereu de cupru din Europa şi, de asemenea, una dintre cele mai mari din lume.
În total anul acesta au murit 15 persoane în unităţile poloneze ale KGHM. 13 dintre ele au fost mineri. Rudna a trimis semne de avertizare acum câţiva ani. În 2013, 19 mineri au rămas blocaţi în mină în urma unui cutremur local. Nimeni nu a murit atunci.
„Suntem şocaţi de magnitudinea tragediei, care s-a produs într-un loc pe care l-am evaluat ca expus la risc moderat“, a declarat ieri Radoslaw Domagalski-Labedzk, CEO-ul KGHM, o companie de stat. Cutremure locale se produc des în minele de adâncime, cum este Rudna, deoarece tunelele şi materialul scos la suprafaţă slăbesc structura rocilor. Însă cele mai multe astfel de cutremure sunt inofensive, notează Reuters.
KGHM a înregistrat anul trecut pierderi record de 1,32 miliarde de dolari (5,01 miliarde de zloţi), cauza principală fiind reducerea valorii activelor. Însă pentru trimestrul III al acestui an compania a raportat un profit peste aşteptări, de 329 milioane de zloţi (83 milioane dolari). Un mic succes în acest sens.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre un alt sector al industriei mineritului din Polonia, cel al extracţiei de cărbune, iar pe acesta politicienii polonezi se încăpăţânează să îl ţină în viaţă.
Minele poloneze de cărbune tind să fie adânci, vechi şi scumpe, o combinaţie dureroasă când preţurile materiilor prime scad. În 2015 producţia unei tone de cărbune polonez costa 75 de dolari, faţă de 50 de dolari cât era preţul unei tone de cărbune în Antwerp, notează Politico.eu. Un miner polonez aduce la suprafaţă în medie 700 de tone de cărbune pe an, faţă de 4.000 de tone cât produce un miner american.
Motivul pentru care guvernul polonez ţine în viaţă acest sector, printre altele prin subvenţii, nu ţine doar de economie.
Polonia îşi generează aproape 90% din electricitate din cărbune, iar sectorul dă locuri de muncă pentru aproximativ 100.000 de persoane.
Cărbunele asigură independenţă energetică a ţării.
Preşedintele Duda a promis că va respinge orice limitare a mineritului şi utilizării cărbunelui în Polonia. Iar acest lucru se vede în presiunile pe care Varşovia le face în negocierile UE, mai ales cele privind subvenţiile şi reducerea poluării.
Guvernul anterior a încercat să salveze cea mai mare companie minieră din Polonia şi din UE, compania Wiglowa, dar perspectiva desfiinţării locurilor de muncă i-a înfuriat pe mineri, iar planul a căzut.
Noul guvern a spus că nicio mină nu se va închide până în 2019.
În ultima campanie electorală în retorica principalelor partide şi-a făcut locul prioritizarea cărbunelui.
Acum guvernul ia în considerare fuzionarea companiilor miniere PGG şi KHW pentru salvarea sectorului. Varşovia a anunţat în aprilie restructurarea PGG, care riscă falimentul. Planul prevede investiţii de 500 de milioane de zloţi de la Energa, PGE şi PGNiG. KHW are nevoie de 700 de milioane de zloţi pentru a supravieţui.
Între timp, până la stabilizarea sectorului, mor mineri. În iulie o persoană a murit într-o explozie cauzată de acumulări de metan în mina de cărbune Murcki. În august un al miner a murit îngropat în subteran la mina Bielszowice. Aceasta era a şase victimă a minelor de cărbune de la începutul anului până atunci.
