În vârtejul miilor de megawaţi necesari tranziţiei verzi au intrat consumatorii industriali de energie, producătorii, finanţatorii. Toată lumea vrea să vadă în funcţiune toţi aceşti megawaţi, dar deplasarea sarcinilor electrice trebuie dirijată, aşa cum spune şi definiţia curentului electric din manualul de fizică. Ce instrumente se pot folosi astfel încât toată lumea să fie împăcată, iar Europa să ajungă pe cât mai verde posibil?
Un megawatt pus în funcţiune costă astăzi de patru ori mai puţin decât acum zece ani, însă investitorii nu se înghesuie să finanţeze proiectele de energie verde, pentru că preţul nu poate fi niciodată promis. Se poate întâmpla, aşa cum a arătat criza energetică din 2022, ca preţurile să sară în aer şi companiile chiar să rişte să nu găsească energie. Există, însă, şi reversul medaliei, cum este situaţia din 2023, în care companiile au redus motoarele de producţie, consumul a scăzut şi de la preţurile ameţitoare de acum un an energia a ajuns, la unele ore, să aibă preţ negativ, adică să fie plătit consumatorul să consume energie. Marii consumatori de energie spun că au nevoie de energie verde urgent pentru a putea atinge ţintele europene, în condiţiile în care Uniunea Europeană vrea să devină neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, adică emisiile de carbon să fie atât de mici încât să fie neutralizate natural. Finanţatorii, pe de altă parte, spun că nu au cum să pună bani pe masă pentru proiecte care nu aduc destui bani înapoi sau care nu aduc banii garantaţi. Astfel, se ajunge la un blocaj şi pentru degriparea mecanismului intră în joc Contractele pentru Diferenţă (CfD). În termeni practici, guvernul le garantează producătorilor un preţ de energie pentru o perioadă de timp. Dacă sau când energia este mai ieftină decât preţul garantat, atunci guvernul vine cu diferenţa pentru producătorii de energie până la preţul stabilit iniţial, astfel încât investiţia în energia verde să îşi arate roadele. În oglindă, dacă preţul energiei este mai mare decât preţul garantat, atunci producătorii dau diferenţa guvernului. În felul acesta, aproape toată lumea este fericită: producătorii de energie pot pune proiectul în practică, băncile acordă finanţarea, iar marii consumatori au energie verde. „Cred că suntem într-o perioadă critică, în care se întâmplă multe lucruri pentru accelerarea acestor proiecte verzi şi să sperăm că vom vedea în următoarele luni paşi esenţiali pentru clarificarea strategiei energetice, pentru introducerea reglementărilor necesare, pentru facilitarea finanţării prin aceste instrumente moderne CfD, PPA şi garanţii de origine. Aceste contracte de diferenţă sunt o sursă inovatoare, care necesită încă o serie de validări la nivel european şi noi suntem în postura în care am putea genera chiar bune practici şi pentru alte state”, este de părere Alexandru Reff, country managing partner România şi Republica Moldova la compania de consultanţă şi audit Deloitte. Deloitte împreună cu ZF au organizat dezbaterea „Instrumente de finanţare pentru energia verde. Cum alegi între CfD-uri, PPA-uri sau granturi pentru un business case solid?”, unde specialiştii de la Deloitte, împreună cu bancheri, dezvoltatori, furnizori de energie şi consumatori au dezbătut toate faţetele temei propuse.
