Andrei Manea, executive director, RPIA, spune că este esenţial să existe un mecanism de control pentru fondurile europene dedicate proiectelor de energie, astfel încât cei care obţin banii pentru implementarea lor să îi şi folosească şi să se vadă în industrie.
În lipsa unui astfel de mecanism, afirmă el, aceşti bani s-ar putea să rămână nefolosiţi şi să se piardă.
„Mulţi dezvoltatori îşi caută investitori şi investitorii sunt cei care merg la bancă pentru a lua bani sau vin cu bani din companiile-mamă. În acest moment, pe piaţă este o inflaţie de proiecte de vânzare. Multe dintre ele au acest suport din PNRR, care înseamnă 15 mil. euro – în piaţă, în discuţiile de tranzacţionare a proiectelor, înseamnă că jumătate din bani merg la dezvoltator şi jumătate la investitor. Un investitor are deci un câştig de 7 mil. euro pentru o investiţie de 100 MW, dar mulţi consideră că nu este profitabil. Atunci, ne vom trezi în stuaţia că multe din aceste proiecte care au accesat fonduri prin PNRR să nu se construiască. Aceşti bani mulţi s-ar putea să rămână nefolosiţi şi să se piardă pentru că nu există un mecanism de control. E important să verificăm că cei care au luat fonduri şi implementează acele proiecte”, a spus el în timpul ZF Power Summit 2024.
Acelaşi model, mai adaugă acesta, trebuie aplicat şi în cazul Fondului de Modernizare, astfel încât să se vadă că aceşti bani chiar se duc în construcţia capacităţilor. Altfel, afirmă Andrei Manea, va fi doar o altă oportunitate irosită şi aceşti bani nu vor merge mai departe în industrie.
Autorităţile statului care gestionează aceste fonduri europene sunt cele care trebuie să pună în aplicare aceste mecanisme de control. „Trebuie să fie în ghid, să fie propuse şi ulterior implementate prin contractele de finanţare”, a subliniat el.
Ce a mai declarat în timpul evenimentului:
Ţintele privind 1 GW instalat pe an sunt bune, ne arată unde trebuie să ajungem, sunt un trigger pentru dezvoltarea reţelelor, pentru planul de investiţii şi pentru bănci. În acelaşi timp, trebuie să fie corelate cu ceea ce se întâmplă în economie şi în jurul nostru.
Ne uităm din mai multe dimensiuni la aceste ţinte. Pe de-o parte, ne uităm la ambiţia statului român care, din studiile făcute de Asociaţia Fotovoltaică şi Asociaţia Eoliană, pare că nu este destul de mare. Noi vedem o ambiţie mai mare, la 10,5 GW doar pe partea de solar.
Astăzi, vedem că marile companii nu îşi fac încă simţită prezenţa şi pe partea de fotovoltaic avem noi companii, care au un alt risc şi care au decis să meargă înainte. E cu totul altă piaţă faţă de prima perioadă de dezvoltare, când au fost foarte multe proiecte, dar multe au rămas pe hârtie. În realitate, nu e doar despre banii din proiectele de energie, pe care încă nu îi vedem.
Deocamdată partea de CFD nu există. Am văzut diverse transformări ale CFD, dar trebuie să îl vedem pus pe masă şi să vedem dacă îşi va atinge scopul. Este posibil ca acest CFD să fie prea larg, să poţi participa doar cu un certificat de urbanism şi cu o cerere de racordare. Pentru asta, sunt zeci de GW în piaţă.
