♦ Goana după energie devine una dintre cele mai intense curse ale economiei locale, în contextul în care parcul de producţie actual abia mai acoperă necesarul intern ♦ Cel mai rapid termen de punere în funcţiune îl are energia verde. De ieri, pe site-ul Transelectrica, investitorii pot vedea în timp real unde este loc pentru noi eoliene şi solare.
Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport al energiei, companie cheie pentru tranziţia energetică a României, a pus ieri la dispoziţia investitorilor, pe propriul site, o hartă unde pot fi analizate capacităţile disponibile pentru integrarea de noi capacităţi de producţie.
Harta este formată din opt regiuni, informaţiile putând fi consultate pentru anul acesta, 2025 şi 2030. Olanda, de exemplu, prin operatorul său de transport, Tennet, a pus la dispoziţia celor interesaţi un instrument similar, accesul la date în timp real, alături de claritatea legislaţiei fiind elemente cheie în procesul de atragere a investiţiilor.
„Este vorba despre o hartă interactivă, care prezintă informaţii referitoare la capacitatea disponibilă de racordare la reţeaua electrică de transport astăzi, orizonturile fiind 2025 şi 2030, având în vedere atât proiectele noastre de dezvoltarea reţelei, precum şi cererile de racordare pe care le avem înregistrate în momentul de faţă. Informaţiile vor fi actualizate, în primă fază, semestrial pentru proiectele Transelectrica şi lunar, pentru cererile de racordare“, a spus Bogdan Toncescu, CEO-ul Transelectrica, în cadrul emisiunii ZF Live, unde de altfel a fost şi prezentată în premieră harta. De asemenea, harta include informaţii privind evoluţia capacităţii transfrontaliere, capacitate cu atât mai importantă cu cât, anul acesta, România s-a apropiat de câteva ori de limita maximă a importurilor de energie pe fondul deficitului de producţie.
„Avem şi informaţii cu privire la capacitatea transfrontalieră, care pe cele trei orizonturi de timp va creşte. Dacă astăzi este 2.600 MW, în 2025 va ajunge la 5.500 MW, iar în 2030, la 7.100 MW. Informaţiile (privind capacităţile disponibile pentru integrarea de noi proiecte de producţie) vor fi actualizate, în primă fază, semestrial pentru proiectele Transelectrica şi lunar, pentru cererile de racordare.“
De exemplu, în acest moment, pentru zona Dobrogei capacitatea de integrare de noi proiecte este zero, chiar dacă există cereri pentru proiecte cu o capacitate de aproape 5.000 MW. În următorii cinci ani, pe baza investiţiilor deja planificate, zona Dobrogei ar putea acomoda 630 MW suplimentari, pentru ca în 2030, capacitatea să ajungă la 1.050 MW, pe baza informaţiilor de acum.
În prezent, la nivel naţional, capacitatea suplimentară de producţie care poate fi acomodată este de circa 8.900 MW.
În realitate, este loc de mai mult, pentru că deşi pe hârtie România defilează cu 19.600 de MW, în realitate produc doar 10.000 de MW, restul putând fi retraşi din funcţiune.
Astfe, România este într-o cursă contra cronometru pentru punerea în funcţiune de noi capacităţi, instrumentele de facilitare a deciziilor de investiţii, precum harta realizată de Transelectrica, fiind un pas important.
„Un prim pas făcut în acest sens este publicarea acestor capacităţi disponibile. Apoi, în acord cu toate recomandările la nivelul UE, dorim ca acest proces (de investiţii) să nu întâmpine niciun fel de barieră - vrem ca el să fie cât mai facil şi să nu existe condiţii împovărătoare, în contextul în care este cunoscut faptul că în România avem nevoie de cel puţin 10.000 MW instalaţi“, a declarat Florin Rădoi, director general al direcţiei generale licenţe, tarife şi monitorizare investiţii în cadrul ANRE, prezent la rândul său în cadrul ZF Live. Acesta a mai precizat că din capacitatea instalată totală României, de peste 19.600 MW, nici măcar jumătate nu funcţionează.
„În realitate, funcţionăm cu o capacitate mai mică, aproape jumătate din aceasta, restul fiind capacităţi inactive sau care funcţionează în sistem de rezervă. Ce am retras până acum au fost capacităţi care nu mai funcţionau deloc în ultimii 3-5 ani. La capacităţile care au funcţionat alternativ, cum ar fi, cele care funcţionează 2 zile din 7 pe săptămână, nu am retras nimic pentru ştiam că nu avem să punem în locul lor.“
Dincolo de transparentizarea aspectelor tehnice, legislaţia este în continuare un domeniu de lucru pentru a facilita noi investiţii în producţia de energie, indiferent de sursă.
„Pentru partea de vânzare, au fost făcuţi paşi în direcţia încheierea de PPA-uri (contracte directe la termen), astfel încât să poată fi finanţate aceste proiecte şi garantată investiţia cu energia pe care o vor vinde. De asemenea, au fost luate în discuţii şi acele contracte de diferenţă (adică să vină statul să stabilească un preţ rezonabil şi, în funcţie de preţul de producţie de la momentul respectiv, fie să bonifice investitorul, fie investitorul să vândă la un preţ mai mic). Ambele soluţii sunt probleme pe care Ministerul Energiei le gestionează împreună cu ANRE“, a mai spus Rădoi.
Pentru noile investiţii verzi ar putea apărea obligaţia realizării unor proiecte de stocare a energiei
„Reglementatorul, pentru a asigura o posibilitate de echilibrare mai bună a sistemului se gândeşte a introduce o obligaţie pentru orice investitor în regenerabile, de a avea şi un procent de stocare. Investitorii nu doresc acest lucru, fiind un cost în plus pentru ei, însă ajută la echilibrarea sistemului. Nu s-a luat încă decizia finală cu privire la acest procent. Am avut discuţii, lucrăm destul de mult la fundamentarea acestui procent, întrucât nu poate fi impus cu forţa. Trebuie să aibă o justificare temeinică“, a mai explicat Rădoi spunând că nivelul analizat este de circa 10% din capacitatea proiectului.
Anul 2022 ar trebui să fie primul care va aduce noi proiecte de mari dimensiuni în zona de energie verde, după ce piaţa a fost complet îngheţată din 2014. Deficitul de producţie internă de energie cu care se confruntă România obligă piaţa la investiţii, cele care au cel mai rapid termen de punere în funcţiune fiind chiar regenerabilele.
