♦ Piaţa energiei din România pare în acest moment complet disfuncţională, mecanismele prin care se stabilesc preţurile anulând complet avantajul resurselor interne ♦ Spania, de exemplu, are de câteva zile unul dintre cele mai mici preţuri la energie din UE, guvernul de la Madrid decuplând timp de un an formarea preţului intern de piaţa europeană ♦ Cum? Prin introducerea unui plafon pentru gazul folosit în producerea de energie ♦ Paradoxul? Spania a pus un plafon, cu binecuvântarea CE, pe un gaz pe care nici măcar nu îl are, îl importă de la algerieni ♦ În acest timp, România are facturi istorice şi industrii închise cu 70% producţie internă de gaz natural.
La finalul săptămânii trecute, Spania şi Portugalia aveau printre cele mai mici preţuri la energie, de 147 de euro/MWh, timp în care energia se tranzacţiona în România la un preţ de 280 de euro/MWh, Italia ajunsese la 418 euro/MWh, iar Franţa de 411 euro/MWh.
Ceea ce se vede acum în Spania este efectul presiunii pe care guvernul de la Madrid a făcut-o în sensul decuplării pieţei iberice de restul continentului, astfel încât timp de un an preţul energiei să scadă. Acest lucru a fost posibil după negocieri de un an de zile pe care spaniolii şi portughezii le-au purtat cu liderii UE insistând pe câţiva diferenţiatori.
Ambele state au o pondere foarte mare a energiei verzi, sistemele sunt slab interconectate cu restul blocului, iar dependenţa de gazul rusesc nu este pronunţată, Algeria fiind principala sursă de alimentare cu gaze. Ce au obţinut concret spaniolii a fost introducerea unui plafon de 50 de euro/MWh pentru gazul pe care ţara îl foloseşte în producerea de energie electrică.
Negocierile au început de la un preţ de 30 de euro/MWh. Doar ca un exemplu, tranzacţiile pentru azi cu gaz pe bursa din Austria se fac la 182 de euro/MWh. Pe statisticile de vineri, circa 20% din producţia de energie a Spaniei venea de la centralele pe gaze, alimentate cu acel gaz plafonat. Practic, dacă înainte de introducerea acestui plafon, energia spaniolă se ducea spre cel mai înalt semnal de preţ stabilit de centralele pe gaze (piaţa urmăreşte cel mai mare preţ), acum acel semnal a scăzut, ducând toată piaţa în jos. Dar ce este cu adevărat interesant în ceea ce a reuşit Spania să facă este că a pus un plafon pe un gaz pe care nici măcar nu îl produce.
În acest timp, România, ţară care îşi asigură în proporţie de 70% necesarul de gaze, a plafonat preţul final al gazului pentru consumatorii casnici, în timp ce gazul folosit pentru energie intră în centrale la preţul pieţei. Marii consumatori deja sunt închişi, ultimii pe listă fiind Azomureş şi Alum, asta în contextul în care România este la nivel european una dintre cele mai puţin dependente ţări de importurile de gaze. Pentru iarna acestui an, tranzacţiile se încheie la 2.200 de dolari pe mia de metri cubi pentru gaze, de 10 ori mai mult faţă de iarna anului trecut, gaz care apoi se descarcă în preţul energiei.
„Când a început criza, mai multe state au cerut schimbarea modelului de funcţionare a pieţei de energie. La noi, energia se vinde în proporţie de 50% de pe o zi pe alta, deci piaţa în sine este creată de speculatori, iar preţul de închidere este dat de cel mai scump producător“, explică un specialist din sectorul energetic.
La nivel european, inclusiv în România, pieţele de energie funcţionează după modelul preţului marginal pentru electricitate. Ce înseamnă acest lucru? „Pieţele interne sunt organizate astfel încât energia cea mai ieftină intră prima în sistem, sursele mai scumpe fiind adăugate în funcţie de cerere. Acest model asigură eficienţă, transparenţă şi îi motivează pe producători să tindă spre costuri cât mai mici. Există un consens general că modelul marginal este cel mai bun pentru funcţionarea pieţelor de electricitate liberalizate. Atunci când există suficientă producţie de energie verde pentru a acoperi cererea, atunci preţurile sunt la cel mai scăzut nivel pentru că producătorii scumpi nu trebuie porniţi. Când este necesară mai multă energie, atunci intră în funcţiune centralele mai scumpe, ele fiind cele care dar preţul de închidere al pieţei“, este explicaţia de pe site-ul Comisiei Europene.
