Cu dobânzile la niveluri record, cu datoria de stat şi deficitele umflate de pandemie şi de criza energetică, guvernele europene au acceptat reimpunerea limitelor bugetare stricte. Anul acesta, jumătate din statele membre ale UE ar trebui să aplice reduceri de cheltuieli. Aceasta înseamnă că umbra austerităţii se întinde din nou peste Europa.
Iar în unele economii momentul este cât se poate de nepotrivit. Austeritatea se suprapune cu stagnare economică, scădere sau chiar recesiune. Un exemplu este Cehia. Aceasta nu este o ţară supraîndatorată, nivelul datoriei de stat ridicându-se la 42% din PIB, jumătate din media UE. Însă datoria a crescut accelerat în ultimii ani din cauza măsurilor luate de guvern pentru a proteja populaţia şi companiile de efectele pandemiei şi crizei energetice.
Drept urmare, noul guvern a făcut din frânarea îndatorării unul din obiectivele sale principale. În acest scop, anul trecut a elaborat un pachet vast de reduceri de cheltuieli şi majorări de taxe care în toamnă au scos în stradă zeci de mii de oameni în ceea ce au fost unele dintre cele mai mari proteste de după căderea comunismului. Cele mai multe şcoli şi grădiniţe s-au închis în timp ce personalul lor cerea mai multe fonduri de la stat.
Chiar şi muncitorii din fabricile companiilor private, inclusiv de la Skoda, au organizat greve simbolice pentru a-şi arăta susţinerea faţă de sindicate. Centrul istoric al Pragăi a fost inundat de protestatari. Cura de austeritate a premierului Petr Fiala a primit forma unei reforme fiscale care include simplificarea sistemului TVA şi majorarea taxei pe vânzări.
Spre exemplu, TVA aplicată berii la halbă a fost urcată de la 10% la 21%. Berea este un simbol al Cehiei. A fost majorată şi TVA aplicată băuturilor răcoritoare, transportului public, ziarelor, unor medicamente şi biletelor la evenimente sportive şi culturale. A urcat impozitul pe profit de la 19% la 21%. Impozitul pe proprietăţi aproape că s-a dublat.
Este pedepsit prin suprataxare viciul: alcoolul, tutunul şi pariurile. A fost însă redusă TVA pentru mâncare şi întreţinere. Au fost retrase anumite facilităţi fiscale şi a fost scăzut pragul de la care trebuie plătit cel mai mare nivel al impozitului pe venit. Până în 2025, pachetul de măsuri de austeritate ar trebui să facă economii la buget echivalente cu şase miliarde de euro. Până la urmă, deficitul înregistrat la sfârşitul anului trecut a fost echivalent cu aproape 12 miliarde euro, sub ţintă. În evidenţă a ieşit creşterea cu 18% a veniturilor. În 2023, deficitul bugetar s-a situat, probabil, la 3,6% din PIB, faţă de 3,2% din PIB în anul anterior. În 2024, indicatorul ar trebui să ajungă la 2,2% din PIB.
Austeritatea este aplicată când economia cehă este singura din UE care încă nu şi-a revenit la nivelurile de dinainte de pandemie. Iar austeritatea este recunoscută ca inhibitor al creşterii economice. Dar şi Germania trebuie să reducă cheltuielile, forţată de o criză bugetară provocată de chiar celebra frână a îndatorării prevăzută în constituţia ţării. Obligat să găsească de urgenţă locuri unde să taie cheltuielile, guvernul de la Berlin a redus subvenţiile din agricultură, principalul motiv al protestelor de amploare din ultimele zile ale fermierilor. Executivul este pus într-o situaţie dificilă şi de muncitorii de la căile ferate, care au paralizat transportul de mărfuri şi pasageri şi perturbă mersul economiei cerând, printre altele, salarii mai mari şi prime.
Ei cer mai mult când guvernul trebuie să recurgă la austeritate. Dacă feroviarii obţin ce vor, vor cere şi alţii. Riscul ca astfel să se erodeze consensul tradiţional dintre societate şi guvern este mare. De aceea, scrie The Guardian, acestea nu sunt vremuri pentru austeritate în Germania. Chiar dacă germanii au o aversiune patologică faţă de datorie, regulile bugetare trebuie schimbate.
Miza este prea mare. În timp ce economia se luptă cu recesiunea, guvernul inventează formule de austeritate, iar ţara este lovită de un val neobişnuit de greve şi proteste, semne că Germania devine îngrijorător de polarizată. Ce se întâmplă săptămâna aceasta în cea mai mare economie europeană a fost prevestit în ultima lună a anului trecut, când câteva mii de membri ai unor uniuni sindicale din Franţa, Italia, Spania, Belgia şi alte ţări europene au demonstrat la Bruxelles împotriva austerităţii când miniştrii de finanţe din Europa se întâlneau pentru a discuta noile reguli bugetare ale UE.
„Este o zi foarte importantă, în care muncitorii europeni se fac auziţi din nou şi cer Europei să devină o Europă socială, o Europă a muncitorilor, nu a finanţelor. Avem nevoie de un pact pentru creştere, nu de un pact care nu permite Europei să înfrunte marile provocări pe care le are în faţă. Riscul este ca muncitorii să plătească cel mai mare preţ pentru tranziţia verde şi tehnologică“, a spus la Bruxelles Maurizio Landini, liderul CGIL, cea mai mare confederaţie sindicală a Italiei.
