De data aceasta, reuniţi joi, vineri şi sâmbătă la simpozionul elitist găzduit anual de Rezerva Federală a SUA în staţiunea montană Jackson Hole, şefii celor mai puternice bănci centrale din lume vor discuta despre economia mondială şi despre cum poate fi peticit sistemul monetar, iar vedeta întâlnirii va fi preşedintele Fed Janet Yellen.
La ediţia de anul trecut a conferinţei cel mai influent bancher al lumii a lipsit. Acum lumea se întreabă dacă nu cumva economia americană, ca de altfel cea mai mare parte a economiilor industrializate, este structural mai slabă decât era înainte de marea criză şi dacă băncile centrale au suficientă muniţie pentru a înfrunta o nouă recesiune sau criză financiară. Contrar curentului, Fed a ales să majoreze dobânda de politică monetară, iar pieţele, dependente de dobânzile mici, sunt atente la orice indiciu pe care Yellen l-ar putea da despre direcţia politicii monetare.
Un oficial de rang înalt al Fed a sugerat că este loc pentru o majorare a dobânzii anul acesta. Altul a spuns că ar putea fi două creşteri. Marii traderi de bonduri au obosit din cauza retoricii ambigue a băncii centrale americane şi s-au retras pe tuşă. Se spune chiar că Fed şi-a pierdut din credibilitate.
Bursele de acţiuni europene au întâmpinat ieri întâlnirea şefilor băncilor centrale cu scăderi, mai ales în sectorul farma şi cel minier. Acţiunile din sănătate au fost prinse în vâltoarea unui nou atac al candidatului la preşedinţia SUA Hillary Clinton asupra politicii de preţuri a companiilor de profil, după cum scrie The Guardian. Publicaţia britanică a identificat cinci mari provocări pe care marile bănci centrale le au în faţă: pieţele au căpătat dependenţă de dobânzile ultramici, dobânzile negative, stagnarea economiei zonei euro, fragilitatea pieţelor emergente şi războaiele valutare. Marile bănci centrale au scăzut dobânzile la zero şi chiar mai jos, au pompat mii de miliarde de dolari, euro, lire şi yeni pe pieţele de obligaţiuni - Banca Centrală Europeană cumpără acum şi obligaţiuni emise de companii, iar Banca Japoniei achiziţionează acţiuni –, un efort gigantic de a face ca banii să curgă prin economie şi pentru a reduce costul creditului pentru consumatorii de rând şi pentru afaceri. Scopul final este de a stimula creşterea economică şi de a încuraja crearea de locuri de muncă în vremuri în care guverne de toate culorile au refuzat să renunţe la programele de austeritate şi să sprijine productivitatea facilitând investiţiile.
Pieţele sunt dependente de dobânzile mici. Pieţele financiare s-au scufundat ca un bolovan în vara anului 2013, când Fed, crezând că lumea şi-a revenit din criza grecească, a indicat că va începe să înăsprească politica monetară.
Schimbarea a demonstrat că mai multe economii mari, printre care Turcia şi Brazilia, sunt încă dependente de datorii ieftine după ce s-au împrumutat masiv în dolari. Brazilia se confruntă acum cu o criză economică şi politică acută. În Turcia a avut loc o lovitură de stat eşuată. Cele două economii sunt acum extrem de vulnerabile. Dacă dobânzile în dolari cresc, astfel de ţări se vor confrunta cu costuri împovărătoare ale finanţării datoriei.
Anul trecut, planurile Fed de a aduce la normal politica monetară s-au lovit de politica valutară a Chinei, care a depreciat yuanul, provocând şocuri pe pieţele de acţiuni. Această manevră a fost considerată o declaraţie de război valutar. Atât de severă a fost reacţia pieţelor încât Fed a trebuit să se mulţumească cu o majorare de doar 0,25% în decembrie.
În Europa, BCE şi băncile naţionale ale Suediei, Danemarcei şi Elveţiei s-au angajat într-o cursă a dobânzilor negative. Banca Japoniei a indicat că nu exlude dobânzi şi mai mici decât acum – dobânzile sunt deja negative.
Dobânzile negative înseamnă că bancile comerciale trebuie să plătească pentru a-şi ţine rezervele în depozitele băncilor centrale. Această politică are ca scop forţarea băncilor centrale să dea bani cu împrumut sau să investească în active mai riscante.
Însă unul din efecte este reducerea diferenţei dintre dobânzile cerute de bănci pentru credite şi dobânzile la care băncile se împrumută, ceea ce înseamnă profituri mai mici pentru sectorul bancar.
În zona euro, preşedintele BCE este aşteptat să pună în circulaţie şi mai multe fonduri spre finalul acestui an pentru impulsionarea economiei. Ritmul de creştere de doar puţin peste 1% nu va ajuta prea mult angajatorii să creeze locuri de muncă şi nici inflaţia să urce spre ţinta BCE de 2%.
Şefii băncilor centrale se tem că, în pofida optimismului lui Draghi, Europa va trăi cu perfuzii monetare timp de o generaţie în condiţiile în care baby boomer-ii din Germania, Franţa şi Italia îşi pun banii la păstrare în loc să-i pună în circulaţie. Pentru fiecare euro pe care un „boomer” îl pune deoparte, banca centrală trebuie să printeze alţi doi doar pentru a face ca economia să nu stea pe loc.
