După destrămarea URSS, ruşii au întreprins nu mai puţin de cinci operaţiuni în statele vecine, foste sovietice, care au dus la formarea unor regiuni independente, nerecunoscute de majoritatea ţărilor. Osetii, un popor iranian, desprins din triburile sarmate, au migrat spre Kartli, în Georgia de astăzi, începând cu secolul al XVII-lea. După Revoluţia din Octombrie, zona cunoscută astăzi ca Osetia de Sud a fost integrată în Republica Democrată Georgiană, nou formată. După mai multe rebeliuni din partea osetilor, care doreau autonomie, înnăbuşite de autorităţi, Armata Roşie a invadat Georgia, în 1921, a înlăturat conducerea statului şi a înfiinţat Republica Socialistă Sovietică Georgiană şi Oblastul Autonom al Osetiei de Sud, în cadrul acesteia. În 1990, politicienii oseti au cerut să primească statutul de republică autonomă în cadrul URSS, la fel ca Georgia. Refuzul autorităţilor de la Tbilisi a dus la un război între cele două părţi, în 1991-92.
Trupele ruseşti de menţinere a păcii au intervenit, în 1992, şi au rămas cantonate în zonă şi după încheierea conflictului, relatează Huffington Post. În 2008, ca urmare a escaladării tensiunilor şi a unor atacuri din partea separatiştilor oseti, trupele georgiene au lansat o ofensivă militară asupra regiunii. Armata rusă a răspuns invadând Georgia, sub pretextul protejării etnicilor oseti, fapt care a dus la moartea a sute de persoane, majoritatea civili, şi la strămutarea a aproape două sute de mii de oameni. Conflictul, un dezastru din punct de vedere umanitar şi diplomatic, s-a încheiat după cinci zile, sub presiunea internaţională, cu recunoaşterea independeţei Osetiei de Sud de către Moscova.
