Stabilitatea financiară globală este în pericol deoarece băncile centrale îşi retrag politicile monetare ultrarelaxate, iar pieţelor emergente le lipsesc mijloacele de apărare cu care să prevină retragerile masive de capital -, este un avertisment pe care liderii lumii financiare l-au primit la reuniunea anuală găzduită de Rezerva Federală a SUA la Jackson Hole.
„Amplificările, răspunsurile exagerate şi sensibilitatea la risc vor complica eforturile de ieşire şi va fi nevoie de dialog constant şi cooperare strânsă între băncile centrale“, a explicat Jean-Pierre Landau, fost viceguvernator al Băncii Franţei, citat de agenţia Thomson Reuters.
El argumentează că băncile centrale din economiile avansate au colaborat cu succes în timpul crizei financiare din 2007-2009, coordonându-se în privinţa tăierii dobânzilor şi stabilirii de linii de swap valutar. Băncile ar putea colabora din nou urmărind să tempereze efectele secundare ale acţiunilor lor. Landau recunoaşte însă că va fi dificil ca instituţiile să ajungă la un acord pentru stabilirea în avans a limitelor priorităţilor naţionale.
Rupia indiană, rupia indoneziană, realul brazilian, lira turcească şi randul sud-african s-au depreciat substanţial în raport cu dolarul din luna mai, de când investitorii, deja descurajaţi de evoluţiile slabe ale marilor pieţe emergente, au început să se teamă că Rezerva Federală va începe anul acesta să reducă lichidităţile cu care inundă pieţele pentru a sprijini cea mai mare economie a lumii. Guvernele şi băncile centrale au reacţionat cu o varietate de acţiuni. Într-una dintre cele mai hotărâte, Brazilia a anunţat săptămâna trecută un program de intervenţie pe piaţa valutară de 60 de miliarde de dolari, notează Financial Times. Spre comparaţie, Fed injectează pe pieţe în fiecare lună 85 miliarde de dolari prin achiziţia de active financiare.
Banca Japoniei cumpără în fiecare lună obligaţiuni de 71 de miliarde de dolari pentru a extinde baza monetară. Instituţia caută să genereze o inflaţie de 2% în doi ani după 15 ani de luptă cu forţele deflaţioniste.
Directorul general al Fondului Monetar Internaţional Christine Lagarde a subliniat nevoie ca lumea să-şi construiască „noi linii de apărare“ în faţa unei posibile crize a pieţelor emergente.
„În pofida tuturor eforturilor, în baraj ar putea apărea spărturi. De aceea avem nevoie de noi linii de apărare, linii care să ne reflecte interdependenţa, ţinta noastră comună şi responsabilitatea noastră comună pentru economia globală“, a spus Lagarde. FMI deţine mai multe unelte preventive prin care poate finanţa sub o varietate de condiţii guvernele care nu se mai pot finanţa de pe pieţe.
Discuţiile de la Jackson Hole au atins şi tema necesităţii unor instrumente cu care economiile emergente să controleze mişcările de capital. Fără astfel de macanisme, aceste ţări ar putea pierde capacitatea de a controla prin politici monetare condiţiile financiare interne.
La Jackson Hole, participanţii au fost, de asemenea, atenţionaţi că programul prin care Fed cumpără obligaţiuni este un instrument de stimulare a creşterii economice mai puţin potent decât cred cei cu putere de decizie, notează Bloomberg. Fed cumpără obligaţiuni pentru a determina investitorii să-şi reechilibreze investiţiile cu alte active.
„Canalul de echilibrare a portofoliului al programului de ajustare cantitativă funcţionează prin canale înguste care afectează preţurile activelor achiziţionate, efectele secundare depinzând de particularităţile activelor şi de condiţiile economice. Însă nu funcţionează, aşa cum propune Fed, prin canale largi precum influenţarea randamentelor pe termen lung“, scriu într-o analiză Arvind Krishnamurthy, profesor de finanţe la Nortwestern University, şi Annette Vissing-Jorgensen, profesor de finanţe la California-Berkeley University. Lucrările lor au influenţat discuţiile Fed.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.08.2013.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
