In timpul celei de-a doua greve din ultima perioada, jurnalistii de la cotidianul francez Le Monde au iesit cu totii din cladirea de noua etaje care gazduieste sediul publicatiei purtand masti sinistre si tricouri albe sifonate pe care se puteau citi numere de la 1 la 129, scrie publicatia The New York Times. Cifrele, insumand aproximativ un sfert din cei 600 de angajati ai ziarului, reprezentau de fapt numarul de oameni pe care conducerea voia sa-i concedieze din cadrul publicatiei neprofitabile - desi foarte respectate - ca parte a unui plan de restructurare pe care directorii il aseamana cu situatia in care un medic este nevoit sa amputeze un membru pentru a salva o viata.
"Ne confruntam cu o urgenta extraordinara. Pentru a intelege ce se petrece cu Le Monde, este necesar sa discutam despre aroganta ziarelor. Este necesar sa discutam despre Le Figaro, Liberation - este necesara o discutie despre presa franceza cotidiana", spune directorul editorial al publicatiei franceze, Laurent Greisamer.
Cu venituri din reclame in continua scadere si cu o circulatie in scadere, Le Monde se confrunta cu o situatie emblematica pentru industria presei franceze, care beneficiaza de subventii solide din partea guvernului si care a pierdut numerosi cititori in favoarea competitorilor online sau ziarelor independente.
Chiar si in conditiile in care publicatiile din Franta au suferit transformari semnificative in incercarea de a atrage cat mai multi cititori, vanzarile de publicitate in cadrul lor au scazut, iar site-urile online, inclusiv cel al Le Monde, nu au reusit sa acopere golul din buget.
"Nimeni nu-si doreste sa schimbe un sistem care, conform spuselor analistilor nostri, este in intregime catastrofal", spune Philippe Maniere, fost jurnalist si director al institutului Montaigne, o organizatie de cercetare ce dezvolta strategii de salvare a presei, printre care se numara si limitarea subventiilor guvernamentale la o perioada de trei ani, ce acopera timpul necesar modificarilor precum modernizarea mijloacelor de tiparire si distributie a unei publicatii.
De-a lungul anilor, cultura presei franceze nu a fost atat de puternica precum cea a altor tari - din 1.000 de persoane, 181 se aboneaza la diferite publicatii in Franta, comparativ cu 371 in Germania si 274 in SUA, conform cifrelor emise de Asociatia Mondiala a Ziarelor din Paris.
Le Monde a traversat aceasta piata usor instabila din criza in criza. Nu a avut niciun profit in ultimii sapte ani, iar tirajul de 354.000 de exemplare zilnic a scazut cu aproape 9% din 2003 incoace.
Compania a pierdut 15,4 milioane de euro anul trecut, scria presedintele Le Monde, Eric Fottorino, intr-un articol publicat in paginile ziarului, avertizand cititorii ca "niciodata publicatia nu s-a mai gasit intr-o situatie financiara atat de disperata".
Cu doi ani in urma, trustul Lagardere, un conglomerat de media care detine actiuni si in cadrul companiei aeronautice EADS, si Prisa, un grup de media spaniol care detine publicatia El Pa?s, si-au oferit ajutorul si au cumparat actiuni in cadrul Le Monde in valoare totala de 50 mil. euro. Ambele companii au semnalat ca sunt pregatite sa investeasca mai mult in schimbul cresterii gradului de influenta pe care il au. Deocamdata, insa, banii lor nu sunt bine-veniti la Le Monde, un ziar cu o tinuta aparte, unde puterea este detinuta in mare parte de jurnalisti.
Infiintat in 1944 la ordinul generalului Charles de Gaulle, care dorea existenta unei "constiinte publice a Frantei", Le Monde are o structura a actionarilor complexa, in care jurnalistii detin un pachet majoritar de 60,4%, in timp ce Prisa si Lagardere au mai putin de 18% din actiuni.
Patrick Eveno, istoric la Sorbona si autor al multor lucrari despre ziare, este de parere ca Le Monde a adoptat o "strategie inversa" si intentioneaza sa renunte la publicatiile pe care le-a preluat. Fottorino, el insusi jurnalist de-o viata la Le Monde, incearca sa reziste in competitie in calitate de presedinte al trustului. Strategia sa vizeaza readucerea ziarului pe profit in urmatorii doi ani facand reduceri de personal si micsorand dimensiunile publicatiei prin eliminarea fascicolelor de actualitate internationala si analiza.
Cu toate acestea, angajatii s-au revoltat la vestea planului lui Fottorino. La inceputul lunii, pentru prima oara in zeci de ani, Le Monde a lipsit in doua randuri de pe tarabele vanzatorilor de ziare intr-o singura saptamana, in conditiile in care angajatii au facut doua greve de cate 24 de ore.
"Necesitatea unei reduceri de costuri este de necontestat. Lucrul carora noi ne opunem este reducerea de personal. Oare chiar sa fie concedierea a 129 de oameni solutia pentru restabilizarea ziarului?", intreaba Michel Delburghe, un reprezentant al sindicatului si jurnalist cu vechime la Le Monde.
Sindicatele angajatilor Le Monde ofera alternative precum consolidarea echipei ce lucreaza la ziar si la site prin folosirea unei singure cladiri si reducerea numarului de manageri, lucru care a inceput deja sa se petreaca in ultimele zile. Sindicatul se plange totodata de reducerea numarului de reportaje sportive si culturale si de transferarea unui numar din ce in ce mai mare de jurnalisti de la editia tiparita la cea online. Site-ul este cel mai important al unei publicatii din Franta, cu peste 4,5 milioane de vizitatori unici in luna martie a acestui an, conform datelor emise de compania de cercetare Mediametrie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
