Una dintre propuneri, accelerarea exporturilor de gaze naturale din Statele Unite către Europa pentru a reduce dependenţa acesteia de exporturile de gaze ruseşti, nu ar avea impact imediat asupra Rusiei întrucât, din cauza absenţei infrastructurii de transport al gazelor peste ocean, combustibilul american nu va ajunge în Europa prea curând. O alternativă viabilă este eliberarea petrolului deţinut de SUA în rezervele sale strategice, măsură care ar putea duce la scăderea preţului petrolului pe piaţa internaţională cu 10-12 dolari pe baril, scrie Philip Verleger, fost director al departamentului pentru politici energetice al Trezoreriei americane în administraţia Jimmy Carter, într-un articol publicat în Financial Times.
Ţinând cont că economia Rusiei supravieţuieşte în principal din exporturile de petrol şi gaze, o astfel de măsură va avea un efect imediat şi semnificativ asupra Rusiei.
SUA deţin în prezent în rezervele sale strategice 694 milioane barili de ţiţei, stoc realizat între anii 1977 şi 2009 ca măsură de siguranţă în cazul unor eventuale probleme cauzate de conflicte pe piaţa petrolului. În prezent, SUA nu mai au nevoie de rezerve de petrol atât de mari. Prin Programul Internaţional de Energie, guvernul american s-a angajat să deţină rezerve echivalente cu importurile pe 90 de zile şi poate vinde între 500.000 şi 750.000 barili de petrol pe zi timp de doi ani fără să încalce aceste obligaţii, explică Verleger.
Scărerea preţurilor petrolului cu 10 dolari pe baril ar diminua veniturile din exporturi ale Rusiei cu aproximativ 40 miliarde dolari, echivalentul a 10% din veniturile încasate de Rusia din vânzările de petrol în 2012. PIB-ul ţării s-ar micşora cu 4%, iar rubla şi-ar accelera deprecierea. Mai mult, scăderea preţurilor petrolului va fi o veste bună pentru europeni deoarece va duce la diminuarea preţurilor gazelor naturale, ţinând cont că Rusia stabileşte preţul gazelor vândute Europei în funcţie de preţul petrolului, subliniază expertul american.
Verleger explică însă că punerea pe piaţă a rezervelor strategice de petrol necesită aprobarea Congresului american, iar obţinerea avizului ar putea dura mult timp. Marea problemă ar fi însă o posibilă reacţie de dezaprobare din partea Arabiei Saudite, cel mai mare exportator de petrol din lume, ale cărei venituri se vor diminua în cazul scăderii preţurilor petrolului. Este posibil însă ca liderii saudiţi să nu opună rezistenţă vânzării de petrol din rezervele americane atât timp cât măsura ar slăbi Rusia, ţară cu care sunt în conflict din cauza poziţiei Moscovei în problema Siriei şi Iranului, concluzionează Verleger.
SUA ar putea aduce Rusia la faliment întărind dolarul
O măsură cu efect similar este propusă de antreprenorul american Louis Woodhill într-un articol publicat de Forbes. „Cum ar putea Statele Unite să contracareze invazia preşedintelui Vladimir Putin în Ucraina? SUA ar trebui să facă Rusiei ceea ce Ronald Reagan a făcut Uniunii Sovietice, să o falimenteze stabilizând dolarul“, spune Woodhill.
Nu programele militare masive ale lui Reagan au pus URSS-ul la zid, ci scăderea preţurilor petrolului cauzată de întărirea dolarului, subliniază acesta. Preţurile medii ale ţiţeiului erau de 17,66 dolari pe baril (luând în considerare valoarea dolarului în trimestrul patru al anului trecut) între 1950 şi 1972.
De atunci şi până când Reagan a devenit preşedinte, în 1981, preţurile petrolului au crescut de aproape cinci ori la 85,98 dolari pe baril, ceea ce a susţinut expansionismul ruşilor din anii 1970.
Reagan şi-a dat seama că preţurile mari ale petrolului nu aveau un fundament real, ci erau cauzate de deprecierea masivă a dolarului în standard aur. Preşedintele a liberalizat preţurile petrolului şi a susţinut programele Fed de întărire şi stabilizare a dolarului. Până la terminarea celui de-al doilea mandat al lui Reagan, preţurile petrolului au scăzut cu 68%, la 27,88 dolari pe baril, ceea ce a adus URSS-ul la faliment.
„Din 2000 până la sfârşitul anului 2013, valoarea în aur a dolarului a scăzut cu 77% iar preţurile petrolului s-au triplat la 111,76 dolari pe baril. Aceste preţuri ale petrolului ţinute artificial la cote ridicate alimentează maşinăria distructivă a lui Putin“, explică Woodhill.
Bugetul pe 2014 al Rusiei prevede venituri de 409,6 miliarde dolari, cheltuieli de 419,6 miliarde dolari şi un deficit de 10 miliarde dolari, sau 0,4% din PIB, estimat la 2.500 miliarde dolari. Luând în considerare preţurile petrolului şi ale gazelor naturale la sfârşitul anului 2013, veniturile Rusiei din industria petrolieră sunt de 662,3 miliarde dolari, sau 26,5% din PIB, iar veniturile din exporturile de petrol şi gaze ale ţării ating 362,2 miliarde dolari, sau 14,5% din PIB.
„Pentru a face faţă unei scăderi a preţurilor petrolului la 80 dolari pe baril, Rusia ar trebui să facă reduceri masive pe toate fronturile. Dacă guvernul de la Moscova va decide să tipărească bani pentru a reduce deficitul ar înrăutăţi şi mai tare situaţia. Vor avea loc retrageri masive de capital, iar economia va fi destabilizată de inflaţia excesivă“, explică Woodhill. „Vladimir Putin are nevoie de mult noroc şi de abilităţi politice pentru a putea supravieţui într-o astfel de situaţie“, concluzionează acesta.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 20.03.2014
