Dembik spune că alegerile din SUA sunt mereu privite de europeni cu o doză de amuzament, iar anul acesta nu e o excepţie, din cauza unui candidat atipic, Donald Trump, care pare desprins dintr-un reality show. Considerat un outsider, nu a reuşit niciodată să preia conducerea în cursă, cu excepţia câtorva zile la finalul lunii iulie, după cum arată graficele. Până acum, o medie a opiniilor referitoare la intenţia de vot realizată de RealClearPolitics arată că Hillary Clinton, candidatul democrat, conduce cu 48,6% din voturi versus cele 42,1% pentru Donald Trump.
„Cu toate acestea, nu votul naţional ne interesează, ci cel la nivel de stat, în trei din aşa numitele swing states: Florida, Pennsylvania şi Ohio. În două din aceste state, Clinton conduce clar, cu 47,4% din intenţiile de vot în Florida şi 47,8% în Pennsylvania. În Ohio, are doar 46% faţă de 46,5% pentru Donald Trump. Avansul candidatului republican în acest stat e foarte mic şi corespunde marjei de eroare”, spune Dembik.
În aceste condiţii europenii pot răsufla liniştiţi, vor scăpa de ceea ce le este frică, spune analistul Saxo Bank. „Dacă nu vom avea surprize de ultim moment, iar europenii au învăţat asta pe pielea lor, cu Brexit, Clinton va prelua ştafeta de la Barack Obama în ianuarie, 2017”.
Pentru europeni, o victorie a lui Trump ar fi însemnat o răcire semnificativă a relaţiilor transatlantice şi ar fi generat o retragere a SUA din principalele discuţii de politică externă, adică am fi trăit o perioadă similară celei interbelice. Din acest punct de vedere, Trump ar trebui considerat un izolaţionist, nu un conservator.
Pentru ţările din Estul şi Centrul Europei, inclusiv pentru România, care se bazează pe SUA pentru protecţia faţă de Rusia, asta ar fi însemnat o schimbare de alianţe în cel mai prost moment cu putinţă, din cauza riscului geopolitic crescut la graniţele Europei.
Cu toate acestea, mulţi europeni cred că, dacă Trump ar ieşi câştigător, nu-şi va putea aplica programul de politică externă din cauza sistemului de echilibru între forţe. E foarte curajos să crezi asta şi cei care o fac uită două chestiuni importante.
Prima, poziţia lui Trump referitoare la acordurile de liber schimb - renegocierea NAFTA, ieşirea din TPP şi OMC - este publică şi cunoscută de multă vreme. Din acest punct de vedere, nu poate fi acuzat de oportunism pentru a obţine şi mai mult sprijin electoral. Prin urmare, odată ce ar ajunge în funcţie, ar putea să-şi apere principiile şi declaraţiile, poate chiar mai abitir decât un politician cu experienţă, explică analistul.
A doua, preşedintele SUA are puteri relativ limitate pe chestiuni de politică internă, dar e omnipotent când vine vorba de politică externă. Susţinut de GOP şi de câţiva democraţi, o preşedinţie Trump ar putea echivala cu o perioadă de protecţionism crescut la nivel global, ceea ce e un motiv de îngrijorare pentru europeni. Donald Trump va creşte taxele vamale pentru produsele importate din China, ceea ce ar atrage o măsură similară din partea Beijingului, cu implicaţii la nivel global. Protecţionismul este o idee atractivă pentru mulţi politicieni care le permite să mai câştige nişte voturi. Cu toate astea, Trump ar trebui să mai privească un pic înapoi, în istorie. Implementarea politicilor protecţioniste de tip “sărăceşte-ţi vecinul“ după crash-ul din 1929 – în special legea tarifelor Smoot-Hawley în SUA din 1930 până în 1934 – a avut efecte economice dezastruoase şi a adâncit Marea Criză. Perioada actuală, marcată de devalorizări competitive, încetinirea creşterii economice şi inflaţie scăzută, pare o rememorare a anilor `30. Deraierile evidente ale lui Donald Trump de la adevărul politic şi economic ar putea cauza un nou război comercial între marile puteri, în special între SUA şi China. Europa ar avea mult de suferit, pentru că este singura zonă care supune strict regulii de liber schimb comercial, consideră Dembik.
Europenii nu sunt îngrijoraţi doar de politicile economice pe care le-ar putea pune în practică Trump. Există şi o temere de ordin politic: nu se vor împăca uşor cu victoria lui Trump pentru că au propria luptă de dus, acasă, cu populismul.
Trump nu e un clovn: este reflexia îngrijorării americanilor faţă de procesul globalizării, imigraţie şi complexitatea lumii contemporane, în general. Exact aceeaşi frică bântuie şi prin Europa. Din această perspectivă, sprijinul pe care îl capătă Frontul Naţional în Franţa şi guvernul ungar nu sunt o întâmplare. O victorie a lui Trump ar transmite un puternic mesaj tuturor acestor facţiuni şi partidelor anti-sistem din Europa că pot foarte bine să ajungă la guvernare.
Pentru multe guverne europene, Clinton pare să fie opusul populismului, un candidat al continuităţii, deşi nimeni nu pare foarte sigur de asta. Când Barack Obama a fost ales în 2008, europenii au avut mari speranţe că va întări relaţiile transatlantice. Speranţele aveau să fie spulberate curând.
Ezitările lui Obama în conflictul din Siria au provocat dâre de transpiraţie rece pe spinarea diplomaţilor europeni, mai ales a celor francezi. Problema fundamentală a europenilor e că relaţia lor cu SUA e caracterizată prin multă naivitate.
Europa se înşală dacă gândeşte că Hillary Clinton va fi mai aplecată înspre grijile europenilor şi dispusă să facă anumite concesii decât Trump. Mai exact, europenii aşteaptă concesii privind TTIP (cele solicitate de francezi privind protejarea unor producţii pe criterii geografice şi stabilirea unui mecanism de rezolvare a disputelor inspirat din CETA). Deşi Clinton e recunoscută drept o susţinătoare a liberului schimb (a sprijint semnarea şi implementarea TTIP şi a declarat că „stabileşte un adevărat standard în acordurile comerciale“), ea va trebui să ia în calcul şi situaţia politică internă, lucru de care Europa trebuie să ţină cont.
Într-adevăr, Clinton nu va avea mult spaţiu de manevră pe acest subiect. Acţiunile sale vor fi limitate de opoziţia republicanilor din Camera Reprezentanţilor şi de cei care au făcut posibilă victoria ei, mai ales sindicatele şi susţinătorii lui Bernie Sanders.
Toţi sunt sceptici cu privire la avantajele comerţului liber. Mai mult, e foarte puţin probabil ca Trump să „dispară“ după ce va pierde. Va continua, probabil, să-şi expună ideile mai puţin convenţionale prin intermediul unui nou creat canal TV, care va deveni platforma de luptă împotriva democraţilor şi va fi un factor de influenţă pentru alegerile midterm din 2018.
În pofida posibilei victorii, Hillary Clinton ar putea fi blamată, în America, pentru lipsa de reacţie şi compromisuri care îi vor dezavantaja pe europeni. Deşi e în favoarea liberului schimb, ar putea fi forţată să adopte o retorică mai protecţionistă pentru a-i înmuia pe adversarii politici, lucru care ar putea duce la eşecul negocierilor TTIP. De fapt, indiferent de cine va câştiga alegerile din SUA, TTIP e în moarte clinică, încheie Christopher Dembik.
