Preşedintele Vladimir Putin susţinea în 2012 că „jumătate din veniturile noastre bugetare vin din vânzările de petrol şi gaze naturale“, procent, spune el, mai mic decât majoritatea estimărilor.
Potrivit datelor oficiale, materiile prime contribuie cu aproximativ 60% la bugetul federal. Russia Today plasează cifra la 80%, în condiţiile în care o mare parte din sectorul serviciilor depinde de banii din petrol şi gaze, scrie oilprice.com.
Companii precum cel mai mare producător de gaze naturale din lume, Gazprom, singurul din Rusia care poate exporta acest combustibil, sau producătorul de petrol Rosneft şi Lukoil, o companie privată, acoperă trei treimi din exporturile ruseşti.
Preţul petrolului, deşi un factor important de creştere, nu este singurul determinant al ritmului avansului economic al Rusiei. Între 1999 şi 2001 creşterea economică a fost susţinută de efectele deprecierii, iar între 2001 şi 2004 producţia mai mare de petrol şi resurse minerale, la care companiile private au contribuit cel mai mult, a fost cel puţin la fel de importantă precum preţurile petrolului. În total, după 1999 până la jumătate din creşterea economică reprezintă contribuţia preţului petrolului, potrivit Journal of International Affairs al Universităţii Columbia.
Venituri mari, dar cheltuite pe arme sau ajunse la oligarhi
Totuşi, veniturile din petrol şi gaze nu sunt nici de departe suficiente pentru a finanţa un stat generos prin ajutoarele sociale şi investiţiile precum Norvegia (bogat în petrol dar cu o populaţie redusă).
O mare parte din cota ce revine statului din veniturile din petrol trebuie „extrasă“ sub forma taxelor de la companiile private care controlează producţia de ţiţei a ţării.
Rusia alocă 8% din veniturile bugetare pentru cheltuieli cu apărarea şi încă 8% pentru siguranţa statului. Doar 14% din venituri sunt direcţionate pentru economie, potrivit datelor oficiale. Cea mai mare parte ia calea programelor „sociale şi culturale“, în condiţiile în care infrastructura petrolieră internă a Rusiei, învechită, se degradează rapid.
Doar pentru pregătirea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci Putin a cheltuit aproximativ 50 de miliarde de dolari, iar contractele au fost oferite oligarhilor loiali preşedintelui. Toate acestea în contextul în care Rusia trece prin modificări demografice rapide. Cei mai talentaţi tineri părăsesc ţara. Doar între 2010 şi 2011 numărul emigranţilor a crescut cu 22%.
Sectorul energetic este împovărat cu taxe, ceea ce descurajează dezvoltarea capacităţii de producţie, în special pe exploatările mai riscante. Nici industria prelucrătoare nu o duce mai bine. O mare parte a utilajelor este depăşită tehnologic şi învechită, iar produsele ruseşti le concurează cu greu cu cele străine, chiar şi pe piaţa internă.
Rezervele valutare pe care guvernul le-a acumulat în timpul perioadei de boom a preţurilor petrolului, între 2000 şi 2008, au fost păstrate pentru a reduce presiunile ascendente care împingeau rubla şi riscau să facă probleme producătorilor şi pentru a amortiza impactul unei eventuale scăderi prelungite a preţurilor energiei la nivel mondial.
Cât despre afacerile ruseşti în Ucraina, acestea ţintesc sectoarele care pot influenţa semnificativ creşterea economiei pe partea industrială şi rezervele bugetare. Subsidiarele multinaţionalelor ruseşti din unele industrii precum cele ale gazelor, aluminiului şi rafinării petrolului sunt printre cele mai proeminente prezenţe străine din Ucraina.
În cazul aluminiului şi rafinăriilor, companiile ruseşti participă cel mai mult la activitatea industrială. Ţara de unde vin cele mai multe investiţii directe străine în Ucraina este Cipru, un paradis fiscal folosit probabil de companiile ucrainene şi ruseşti pentru a-şi proteja capitalul, iar tot în Cipru se întoarce cea mai mare parte a investiţiilor.
Armata rusă răspunde unor provocări, iar Ianukovici a ucis la presiunile Occidentului: aşa este reflectată criza din Ucraina în mass-media din Rusia
„Radicali”, „neonazişti”, „răufăcători cu arme în mâni”, aşa sunt descrişi în mass-media rusă protestatarii ucraineni, iar americanii şi aliaţii lor europeni sunt etichetaţi drept „ipocriţi”, pe când manevrele armatei ruse sunt redate ca un răspuns la provocări din partea extremiştilor care au preluat puterea în Ucraina. Voice of Russia, serviciul de ştiri al guvernului rus, scrie, citându-l pe guvernatorul regiunii ruseşti Belgorod din apropierea graniţei cu Ucraina, că „valul de refugiaţi ucraineni care vin în Rusia spun că vor să rămână aici din cauza atacurilor dezlănţuite de rebelii de extremă dreapta care au pus mâna pe putere (în Ucraina – n.r.) şi care cred că pot face orice fără a fi pedepsiţi”. Cotidianul Rossiiskaia Gazeta, controlat de guvern, până acum prietenos cu fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici, îl acuză pe acesta că „a adus vărsare de sânge şi discordie”. Însă publicaţia argumentează că Ianukovici a făcut toate acestea „sub presiunile Vestului”. Tot Rossiiskaia Gazeta a sugerat că acţiunile agitatoare ale tătarilor din Crimeea sunt un complot deliberat cu scopul de a intra în favorurile noului guvern de la Kiev. Cotidianul rus de centru Nezavisimaia Gazeta publică opinia unui expert care spune că Rusia nu a fost niciodată un agresor, dar că nu-şi poate ignora responsabilitatea pentru viitorul ruşilor din statele foste sovietice. „Iar dacă acest lucru presupune măsuri preventive, inclusiv trimiterea de trupe, atunci această decizie este corectă şi normală”, spune el. Sentimentul antiamerican este un alt subiect pe care au insistat cotidianele. Unele ziare au acuzat Washingtonul că a finanţat opoziţia ucraineană. Ziarul de stânga Trud scrie că protestatarii au fost „finanţaţi periodic de plătitorii de taxe americani”, în timp ce Nezavisimaia Gazeta sugerează că „echipe de militanţi” care au acţionat în Piaţa Independenţei din Kiev au fost pregătite în Polonia şi Letonia pe cheltuiala Statelor Unite. Astfel, criza din Ucraina ar fi fost „o revoltă atent plănuită de forţele întunecate profasciste cu sprijin din afară”. Cotidianul comunist Pravda publică o opinie virulentă împotriva americanilor, sub titlul „Vizita lui Kerry la Kiev: SUA nu are dreptul moral de a da lecţii nimănui despre nimic”. În articol, mişcările de trupe ruseşti din Crimeea sunt numite „o operaţiune umanitară menită să protejeze civilii de etnie rusă împotriva răufăcătorilor înarmaţi care în ultimele săptămâni au declarat că vor ucide ruşi şi evrei şi au tras în poliţişti, au bătut, torturat şi omorât etnici ruşi în alte părţi din Ucraina”. Daniela Stoican
De la acţiuni Facebook şi Twitter la fotbal şi afaceri cu oţel, ce ar putea pierde vasalii lui Putin dacă Occidentul decide să pedepsească Rusia aşa cum ameninţă
Miliardarii ruşi au pierdut deja miliarde de dolari din cauza turbulenţelor de pe pieţele financiare cauzate de tensiunile din Republica Autonomă Crimeea, teritoriu ucrainean invadat de trupele ruseşti, iar pierderile oligarhilor precum Alişer Usmanov, unul dintre cei mai mari acţionari ai Arsenal Londra, şi Vladimir Potanin, regele construcţiilor de la Soci, ar putea deveni şi mai mari dacă statele occidentale decid să-şi pună în aplicare avertismentele şi să sancţioneze economic şi financiar Rusia şi afacerile ruseşti. Averile miliardarilor ruşi s-au diminuat cu 13 miliarde dolari în doar 24 de ore după turbulenţele de luni de pe pieţele financiare, potrivit Bloomberg. Însă Rusia rămâne de neclinitit. Ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat că ameninţările cu sancţiuni din partea Occidentului nu vor schimba poziţia Rusiei privind Ucraina.
Vasalii lui Putin: de la afaceri în cele mai profitabile sectoare, energia şi telecomul, la împlinirea visului olimpic al preşedintelui
Cu o avere estimată de Forbes la 18,6 miliarde dolari, Alisher Usmanov este cel mai bogat om din Rusia, prieten al preşedintelui Vladimir Putin şi preşedintele Gazprominvest Holdings, vehiculul de investiţii al Gazprom, companie de stat care deţine monopolul exporturilor de gaze naturale din Rusia. Averea lui s-a diminuat cu câteva zeci de milioane de dolari după picajul de luni al acţiunilor unora dintre companiilor pe care le deţine, listate în Rusia şi în străinătate. Miliardarul are participaţii la mai multe companii americane precum Facebook, Twitter, Groupon, Zynga şi AirBnB şi este proprietarul clubului londonez de fotbal Arsenal. Îngheţarea activelor din străinătate ar fi o lovitură şi mai grea pentru acesta. Oligarhul este cel mai mare acţionar al companiei canadiene Nautilus Minerals, care prospectează depozitele submarine de aur şi cupru din Papua-Noua Guinee şi deţine acţiuni la compania minieră australiană Strike Resources, care exploatează zăcăminte de fier în Peru. Miliardarul este coproprietar al companiei MegaFon, al doilea operator de telefonie mobilă ca mărime din Rusia, şi al Mail.ru, cel mai mare furnizor rus de servicii de internet. Ambele companii sunt listate în străinătate. De asemenea, oligarhul este coproprietar al companiei UTH, care deţine mai mult de jumătate din Disney Russia şi 100% din canalele de televiziune Muz TV şi U. Alianţa lui Usmanov cu Putin reiese evident din decizia primului de a demite un editor şi un director de la revista de business Kommersant Vlast după publicarea unui articol critic la adresa lui Putin după protestele din 2011 din Rusia privind fraudarea alegerilor parlamentare. În vara anului trecut, Putin l-a decorat pe Usmanov cu Ordinul Serviciului Adus Statului, cea mai înaltă distincţie civilă rusească, „pentru activităţile sale caritabile şi în folosul comunităţii”. Usmanov este unul dintre miliardarii ruşi care au jucat un rol important în dezvoltarea infrastructurii telecom de la Soci, staţiunea rusească de pe coasta de est a Mării Negre care a găzduit ediţia din acest an a Jocurilor Olimpice de Iarnă, potrivit Forbes.
Alişer Usmanov este cel mai bogat om din Rusia, cu o avere estimată la 18,6 mld. dolari.
Vladimir Potanin, pe locul opt în Rusia în funcţie de avere, estimată de Forbes la 12,6 miliarde dolari, a fost preşedinte al Băncii de Export-Import a Rusiei şi a deţinut funcţia de prim-vicepremier în perioada august 1996 - martie 1997. Potanin este cel mai mare investitor privat în proiectele olimpice de la Soci. Împreună cu miliardarul Mihail Prohorov, Potanin a pub bazele Interros, una dintre cele mai mari companii private de investiţii din Rusia. În prezent, Potanin este singurul acţionar al companiei cu active în sectoarele metalurgic, minier, financiar, agro-business, mass-media, imobiliare şi turism. Interros deţine 30% din producătorul rus de nichel Norilsk Nickel, companie listată la Moscova şi pe bursa newyorkeză NASDAQ.
Potanin, care a susţinut de la început organizarea la Soci a JO de Iarnă, a investit 2,5 miliarde dolari pentru realizarea visului lui Putin. După ce Rusia a primit acordul pentru a găzdui Olimpiada, Potanin a construit staţiunea de schi, un parc de snowboard, centrul de schi freestyle, unul dintre cele două Sate Olimpice şi Universitatea Olimpică Rusească, al cărei consiliu de administraţie este condus de preşedintele Putin, potrivit Forbes. Complexul universitar va fi transferat gratis guvernului rus.
Viktor Vekselberg, un oligarh rus de origine ucraineană, are o avere estimată la 17, 2 miliarde dolari care îl face al treilea cel mai bogat om din Rusia. Vekselberg este proprietarul şi preşedintele grupului Renova, conglomerat rus cu active în sectoarele producţiei de aluminiu, petrol, energie şi în telecom. Grupul este activ pe mai multe pieţe, inclusiv în Rusia, Elveţia, Africa de Sud şi Statele Unite. Guvernul rus l-a desemnat pe Vekselberg la conducerea Skolkovo, versiunea rusească a Silicon Valley. De la începutul proiectului în 2010, trei dintre companiile controlate de Vekselberg au obţinut subvenţii din fondul Skolkovo, potrivit Forbes. Miliardarul deţine 25% din producătorul elveţian de oţel SchmolzĂBickenbach. Grupul Renova este un investitor strategic în companiile elveţiene, precum grupul industrial din domeniul high tech Oerlikon şi firma de inginerie industrială Sulzer. Vekselberg deţine o parte din acţiunile UC Rusal, cel mai mare producător de aluminiu din lume. Miliardarul rus are o colecţie de artă impresionantă care include şi nouă ouă Faberge achiziţionate contra a 100 milioane dolari. Investiţiile lui Vekselberg pentru Olimpiada de la Soci au totalizat 500 milioane dolari, iar aproximativ 70% din sumă a fost împrumutată de la Banca pentru Dezvoltare şi Afaceri Economice Străine, instituţie de stat. Investiţiile lui Vekselberg la Soci includ, printre altele, două hoteluri Azimut.
Arkady Rotenberg este prieten cu Putin şi unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri din Rusia. Averea lui este estimată la 4 miliarde dolari. Miliardarul a fost partener la judo al preşedintelui Putin, iar cei doi au rămas apropiaţi, potrivit Forbes. Începând cu 2008, Rotenbergs a început să achiziţioneze subsidiare ale Gazprom pe care le-a transformat în grupul SGM, unul dintre cei mai mari constructori din sectorul energetic, implicat în construirea gazoductului South Steam. Rotenbergs deţine 51% din acţiunile grupului. Miliardarul are şi 26% din acţiunile Mostotrest, companie specializată în construcţia de drumuri, şi deţine 50% din firma de construcţii TPS Avia. Rotenberg a câştigat mai multe contracte, în valoare de 7,36 miliarde dolari, pentru proiectele realizate la Soci cu ocazia JO, de la centrale energetice, la infrastructură sportivă şi o autostradă.
Leonid Michelson, care ocupă locul cinci între cei mai bogaţi oameni din Rusia cu o avere de 15,6 miliarde dolari, este şi el unul dintre apropiaţii lui Putin. Michelson este acţionar majoritar la compania Novatek, cel mai mare producător independent de gaze naturale din Rusia. Compania este listată la Londra şi la Moscova.
Roman Abramovici nu mai este printre primii zece ruşi în funcţie de avere, însă cele 9,1 miliarde dolari îl plasează pe locul 137 în lume. Celebrul miliardar deţine acţiuni la producătorul de oţel Evraz, care a pierdut aproape două treimi din valoare anul trecut, precum şi la producătorul de nichel Norilsk Nickel. Abramovici controlează şi 18% din Highland Gold Mining. El este cunoscut mai ales ca proprietar al clubului de fotbal Chelsea. Miliardarul deţine case la Londra, în Franţa, Colorado şi Los Angeles. Ioana Tudor
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 05.03.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
