Sărbătorile de iarnă de anul acesta sunt diferite şi pentru ucraineni, şi pentru mulţi dintre ruşi. Locuitorii Ucrainei vor sărbătorii Crăciunul, pentru prima dată, pe 25 decembrie, aşa cum o face lumea vestică. Este o decizie a bisericii ortodoxe şi a autorităţilor ucrainene care îndepărtează şi mai mult ţara de pe orbita Rusiei prin dezlegarea Crăciunului de vechiul calendar iulian, folosit de Rusia. Conform acestuia, Crăciunul este sărbătorit pe 7 ianuarie.
În Rusia, autorităţile iau decizii care îndepărtează ţara de secolul XXI şi îi aduc pe ruşi mai aproape cu un Crăciun de vremurile URSS. În preajma sărbătorilor de iarnă, preşedintele Vladimir Putin le-a făcut un cadou nu ruşilor, ci cetăţenilor din Republica Moldova, Bielorusia şi Kazahstan. El a semnat recent un decret care simplifică procedurile de naturalizare a acestora. Anterior a simplificat procedurile de obţinere a cetăţeniei pentru străinii care semnează contracte cu ministerul apărării. De asemenea, a relaxat regulile care permit angajarea copiilor. Sunt măsuri care reflectă o criză ce se agravează pe măsură ce războiul pornit de Rusia contra Ucrainei se prelungeşte. Pe front au murit sute de mii de soldaţi ruşi, alte sute de mii de persoane au fost aduse în incapacitate de luptă şi probabil şi de a munci normal, iar o bună parte din populaţia masculină este mobilizată sau aşteaptă mobilizarea. Rusia a ajuns ca astfel să se confrunte cu o penurie fără precedent de muncitori. Criza este atât de gravă încât, potrivit chiar presei ruse, autorităţile apelează la adolescenţi, bătrâni şi puşcăriaşi pentru a acoperi deficitul de forţă de muncă creat prin recrutările pentru războiul din Ucraina, dar şi prin emigrare. Muncitorii străini veniţi din fostele republici sovietice se împuţinează. Economia rusă, deşi pe hârtie este rezistentă la sancţiunile şi blocajele occidentale, a devenit una orientată spre război. Angajatorii occidentali pleacă, dobânzile sunt uriaşe, iar inflaţia este o problemă majoră - ouăle sunt cu aproape 50% mai scumpe decât erau la începutul anului. Abuzurile de pe piaţa muncii iau amploare şi chiar legea ajută în acest sens. Iar locul de muncă din fabrică nu mai este ceva sigur pentru bărbaţii sau băieţii apţi de luptă. Nimic nu le garantează că postul de la uzină nu este decât un mijloc de a fi găsiţi cât mai repede pentru a fi luaţi cu arcanul în armată. Iar în locul lor pot veni să muncească străini. Dar şi pentru străinii naturalizaţi există riscul de a ajunge pe front. “Rusia dă totul pentru front”, scrie The Moscow Times într-o analiză a felului în care invazia din Ucraina schimbă piaţa rusă a muncii. Războiul a provocat un deficit de un milion de persoane pe piaţa muncii, a estimat Alexei Racşa, specialist în demografie. Calculul include 300.000-500.000 de persoane recrutate de armată în mobilizarea de anul trecut şi cel puţin jumătate de milion de persoane care au părăsit ţara de la începutul luptelor. Tot mai puţini muncitori străini vin în Federaţia Rusă, în timp ce mulţi dintre cei care muncesc acolo iau în considerare revenirea acasă, explică Racşa. De asemenea, spune el, mulţi dintre tinerii care nu au fost încă mobilizaţi se tem că angajatorii îi vor preda armatei ruse. De aceea, ei preferă ca mai degrabă să lucreze în economia subterană. Teama lor este de înţeles. Multe companii ruse sunt implicate direct în efortul de încorporare şi mobilizare pentru serviciul militar. Iar angajatorii occidentali care au mai rămas acolo nu sunt în poziţia în care-şi pot permite să-şi protejeze angajaţii. The Moscow Times scrie despre o poveste care circulă pe Telegram în care se arată cum o uzină din industria apărării, primind comenzi mai mari şi autorizare de la autorităţi de a excepta angajaţii de la îndeplinirea serviciului militar, a început să angajeze pe oricine nu voia să ajungă pe front. Însă noii veniţi au avut surpriza neplăcută de a afla că, la cererea autorităţilor, fabrica va scoate 20% din muncitori de sub excepţia de la recrutare.
Penuria de forţă de muncă este de obicei o veste bună pentru muncitori. Salariile cresc, condiţiile de muncă devin mai suportabile, iar persoanele discriminate au mai multe şanse de a găsi un loc de muncă. Aşa se întâmplă în Rusia în acest moment, dar cu o nuanţă negativă, în special la fabricile asociate cu industria apărării. Acolo, femeile, bătrânii şi persoanele cu dizabilităţi sunt mai solicitate ca niciodată. Dar creşterea ocupării forţei de muncă şi a veniturilor are un preţ ridicat. Mulţi angajaţi sunt îndemnaţi să lucreze într-un ritm „stahanovist”, termen care se referă la mişcarea stahanovistă din epoca lui Stalin, numită după un miner, Alexei Stahanov. Acesta a fost făcut celebru pentru că se dăruia muncii într-atât încât îşi depăşea cu mult cota de producţie. Exemplul lui a fost folosit de către guvern pentru a justifica exploatarea muncitorilor.
Angajatorii nu numai că îi motivează pe salariaţi cu prime, ci îi şi forţează să facă “voluntar” ore suplimentare. Unele fabrici care produc echipamente militare au introdus zile de lucru de 12 ore şi săptămâni de lucru de şase zile.
Mulţi angajaţi sunt încântaţi că câştigă mai mult. Serghei, salariat la o fabrică AvtoVAZ, o companie de stat rusă care produce automobile, spune că „la linia noastră de producţie salariile au crescut. Acest lucru se datorează în principal apariţiei unui bonus contra absenteismului (bonus oferit celor care n-au lipsit nicio oră de la muncă”.
„Cei care nu am plecat muncim acum şapte zile pe săptămână şi facem ore suplimentare. Toate acestea se plătesc dublu. Salariile sunt bune. Este realist să fii plătit cu peste 150.000 de ruble (1.650 dolari). Dar munca, desigur, este epuizantă.”
Reversul medaliei în astfel de iniţiative este creşterea numărului de răniri şi decese la locul de muncă.
Un alt indicator clar al militarizării pieţei muncii este recrutarea adolescenţilor, inclusiv pentru producţia militară. Ruşii ştiu bine că acest lucru s-a întâmplat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar până la pornirea invaziei părea de neimaginat în zilele noastre.
„Întreprinderile de apărare din Omsk, un oraş din estul Siberiei, nu au de unde să mai angajeze persoane mature şi recrutează din şcoli. Elevilor care au absolvit clasa a IX-a (care au 14 sau 15 ani) li se promite angajare după doar un an de practică la o şcoală tehnică”, notează Alexei.
La fel se întâmplă şi în alte regiuni. De exemplu, în Tatarstan, o republică etnică autonomă din Federaţia Rusă, minorii asamblează drone kamikaze iraniene ca parte a cursurilor. Chiar mai des, şcolarii cos uniforme militare, plase de camuflaj, medalii şi altele, ca parte a „educaţiei patriotice”.
În toată Rusia, cererea de angajaţi în vârstă de 14-18 ani a crescut cu 60-70% în acest an, potrivit recrutorilor, tendinţă facilitată de o nouă lege care permite minorilor să semneze contracte de muncă fără permisiunea părinţilor sau a tutorilor. Copiii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani pot lucra până la 24 de ore pe săptămână în anumite sectoare, ajungând la 36 de ore pentru cei peste 16 ani. În Tatarstan, o nouă lege ar permite adolescenţilor cu vârsta între 16 şi 18 ani să lucreze în industrii periculoase, cum ar fi producţia de arme.
