La cinci ani după aderarea României la Uniunea Europeană, oamenii din Petrachioaia, un sat la câţiva kilometri de Bucureşti, încă mai aşteaptă îmbunătăţirea nivelului de trai pe care o promiteau politicienii odată cu aderarea. O analiză Reuters le pune povestea în context european.
Patru din cinci oameni nu au toaletă în casă sau apă curentă în Petrachioaia. Sătenii îşi încălzesc casele arzând lemne în sobă şi mulţi din ei cresc animale în curte pentru a supravieţui. Din cei 3.375 de săteni, doar 20% au un loc de muncă.
Noii cetăţeni europeni, o populaţie de 100 de milioane de oameni în nouă ţări est-europene, inclusiv România, vor trebui probabil să renunţe la speranţa unui trai mai bun.
Tot mai mulţi economişti din think tank-uri şi bănci sunt de părere că cei mai săraci membri UE nu mai au prea multe şanse să ajungă din urmă, sau mai bine zis să conveargă cu, nivelul de trai din statele mai bogate ale UE.
Convergenţa, o tendinţă pentru noii membri de a se îndrepta spre PIB-ul mediu pe cap de locuitor al UE – era una din recompensele aderării la uniune.
Aceasta era promisiunea politicienilor de peste tot în pregătirile pentru aderarea la UE, şi anume şansa unui ajutor generos de la Bruxelles şi investiţii străine care să aducă prosperitate. Exemplul cel mai des folosit era cel al Irlandei, care din cea mai săracă ţară UE s-a transformat în „Tigrul Celtic”.
Statele foste comuniste din Europa de Est păreau să urmeze aceeaşi cale. Acum, însă, convergenţa a încetinit în multe locuri, iar economiştii spun că s-ar putea opri complet în aproximativ 20 de ani, la niveluri mult mai jos decât cele sperate.
"Este probabil ca recuperarea să nu avanseze aşa de rapid cum credeam în 2008”, spune Ville Kaitila, cercetător al ETLA, centrul de cercetare al economiei finlandeze, referindu-se la cea mai des folosită măsură pentru nivelul de trai. „Deşi a existat o convergenţă generală şi de termen lung în UE, convergenţa nu este o lege naturală”, adaugă el.
Slăbirea economică din ultimii patru ani are deja efecte. Înfuriate de măsurile de austeritate şi progresul încetinit, unele electorate au întors spatele partidelor reformiste şi au ales partide care promovează măsuri pro-sociale şi refuză reformele economice.
Constantin Florea, un fost morar de 63 de ani din Petrachioaia, care acum trăieşte dintr-o pensie militară de 100 de euro, rezumă deziluzia în câteva cuvinte:
"Credeam că o să ne majoreze salariile şi pensiile şi o să creeze locuri de muncă pentru tineri după ce aderăm”, spune el în timp ce stă cu vaca la păscut. „Dacă nu aveam vaca asta, muream de foame”.
De la prosperitate la criză
În Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi Slovenia, oamenii au desfăcut şampanii şi au dansat în stradă când UE le-a urat bun-venit în urmă cu opt ani.
România şi Bulgaria au trebuit să mai aştepte trei ani ca să adere. Politicenii şi economiştii ambelor ţări promiteau că apartenenţa la UE va ajuta economia să crească.
Istoria nu contrazicea aceste afirmaţii ale specialiştilor. În Irlanda, reformele economice, un şuvoi de fonduri structurale, investiţiile străine şi un boom de creditare a firmelor au dus PIB-ul per capita de la 65% din media UE în 1960 la 150% în 2008.
La început, părea că noii membri UE aveau să urmeze acelaşi traseu.
În ajunul aderării şi imediat după aderare, companiile străine au investit masiv în fabricile din Ungaria, Cehia şi Slovacia, transformând-o pe ultima în cel mai mare producător de autoturisme al lumii, calculat pe cap de locuitor. În mai puţin de un deceniu, PIB-ul per capita slovac a ajuns la 75% din media UE, de la 50%.
În timp ce alte state UE au avut o creştere economică de 2% pe an între 2000 şi 2008, noile membre din est creşteau cu viteze duble, nivelul maxim fiind atins de Letonia în 2006, cu o creştere a PIB-ului de 11,2%.
Convergenţa părea garantată. PIB-ul per capita din Bulgaria a ajuns la 44% din media UE în 2008, comparativ cu 28% în 2000, iar în România a ajuns la 47% în acelaşi interval.
Criza a pus capăt boom-ului şi a încetinit convergenţa.
Toate ţările din regiune, mai puţin Polonia, au avut perioade de recesiune în ultimii patru ani. Economia Letoniei s-a contractat cu peste 20% între 2008 şi 2010, iar o recesiune de doi ani în România a redus PIB-ul cu peste 8%.
Recesiunea a atins şi ţări din Europa de vest, cel mai grav caz fiind Grecia, care acum intră în al cincilea an de recesiune, cu o contracţie totală de aproape 20%. Pe de altă parte, PIB-ul per capita în Grecia este în continuare la 80% din media UE, aproximativ la acelaşi nviel cu cel mai bogat nou membru, Slovenia, şi cu mult în faţa celui mai sărac membru. În Irlanda, situaţia e similară, dar PIB-ul per capita de aici rămâne la un nivel similar cu al Germaniei.
Cuvântul „convergenţă” a fost înlocuit de „încetinire” în analize
De la începutul crizei, autorităţile din estul Europei au impus măsuri de austeritate printre care se numără disponibilizările şi tăierile salariale în sectorul public, iar băncile străine au oprit creditarea. Oamenii şi firmele mici obţin cu greu împrumuturi. România intră acum din nou în recesiune.
"Când am aderat la UE, oamenii au crezut că lumea lor se va schimba complet”, spune Decebal Floroaica, un preot de 38 de ani care a deschis recent o cantină pentru săraci în Piteşti. "Euforia era maximă şi toată lumea credea că o să găsească locuri de muncă în străinătate. Acum ne dăm seama că poate UE nu e un tărâm cu lapte şi miere”, a adăugat el.
Economiştii se aşteaptă acum ca economiile să crească sub potenţial în următorii câţiva ani, ceea ce va îngreuna considerabil capacitatea noilor membri UE de a-i ajunge din urmă pe vecinii lor mai bogaţi.
"Cetăţenii noilor state membre se aşteptau probabil ca această convergenţă să fie rapidă. Ca atare, au fost dezamăgiţi,” spun Peter Halmai şi Viktoria Vasary, experţi în economia de tranziţie.
"Mecanismul de convergenţă continuă să funcţioneze, dar la un nivel mai scăzut decât cel anticipat... În anumite ţări, convergenţa s-a oprit sau a încetinit considerabil”, adaugă ei.
Într-o prognoză publicată în The European Journal of Comparative Economics, Halmai şi Vasary anticipează că noii membri vor avea creşteri economice superioare celor din cei 15 membri originali până în 2030 sau 2040.
Din acel punct, o criză demografică va lovi Europa de Est, deoarece o scădere bruscă a natalităţii după căderea comunismului în 1989 va reduce considerabil forţa de muncă.
"Convergenţa reală se va opri după 2030, şi s-ar putea chiar înregistra o divergenţă moderată comparativ cu cei 15 membri originali,” notează Halmai şi Vasary.
Deşi admit că prognozele pe termen lung sunt imprecise, economiştii sunt de părere că cele mai avansate state, Slovacia, Slovenia şi Cehia, îşi vor plafona procesul de convergenţă aproape de norma UE, după care vor înregistra scăderi.
Cei mai săraci membri, România şi Bulgaria, s-ar lupta să treacă de nivelul de 60% în următorii 30 de ani, iar România ar putea chiar să scadă sub nivelul actual al PIB-ului pe cap de locuitor.
Zsolt Darvas, un cercetător al think tank-ului Bruegel din Bruxelles, e de părere că Bulgaria şi România încă mai au şanse să conveargă cu UE, dar „o prognoză realistă ar plasa cele două ţări la 50% din media europeană în următorii 40-50 de ani.”
Gata cu laptele şi mierea
Aderarea României la UE a adus totuşi îmbunătăţiri pentru Petrachioaia. Drumul principal a fost pavat pentru prima dată în 2008, la un an după aderare, iar ultima şcoală pe care o mai are satul a fost dotată cu instalaţii sanitare în urmă cu doi ani.
În Bucureşti, maşinile de lux au înlocuit rablele Dacia din epoca sovietică, iar brandurile vestice, de la Gucci la Starbucks, se înalţă acolo unde înainte vedeai magazine etichetate posac „Încălţăminte” sau „Alimentară”.
Problemele, însă, persistă. România are doar trei autostrăzi, şi niciuna dintre ele nu ajunge la un port sau o graniţă, ceea ce e un dezavantaj pentru exportatori.
Doar un sfert din populaţie reuşeşte să menţină un loc de muncă pentru mai mult timp, iar numărul de pensionari va creşte în următorii ani, ceea ce duce productivitatea României la un nivel inferior celui din celelalte membre UE.
Irlanda beneficiase de fonduri UE, în timp ce România are probleme majore cu corupţia, birocraţia şi absenţa cofinanţării, motive pentru care a folosit doar 8% din cele 19 miliarde disponibile începând cu 2007.
Sondajele arată că mai puţin de jumătate din români au încredere acum în UE, comparativ cu peste două treimi înainte de aderare.
Directorul şcolii din Petrachioaia, Minu Iordănescu, în vârstă de 56 de ani, şi-a adaptat deja aşteptările.
„Poate că vom trăi mai bine, dar peste 50 de ani”, spune el. „Poate nepoţii mei vor vedea o viaţă mai civilizată”.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
