România a pierdut şi ea bani: Cea mai amplă anchetă jurnalistică a deconspirat cum firma de consultanţă PwC şi statul Luxemburg au ajutat companii din întreaga lume să facă evaziune fiscală la scară industrială

Firma de audit este PricewaterhouseCoopers, iar ancheta, desfăşurată de membrii organizaţiei International Consortium of Investigative Journalists, se bazează pe documente ale firmei intrate în posesia jurnaliştilor. România este menţionată în documente privind scheme financiare ale EFG Group, care a deţinut prin EFG Eurobank banca românească Bancpost, şi TMD Friction, un producător german de componente pentru sisteme de frânare destinate industriei auto.

Printre companiile internaÅ£ionale găsite de jurnaliÅŸti  „vinovate“ că au evitat plata taxelor cu ajutorul PwC prin filiale instalate în Luxemburg ÅŸi care au sau au avut activitate în România se pot menÅ£iona 3I, ABN Amro, AIG, Aviva, Accenture, Advent, Credit Agricole, CBRE, Cargill, Citigroup, Comerzbank, Intesa, UBS ÅŸi UniCredit, toate din domeniul financiar, de consultanţă sau outsourcing, Weatherford, din domeniul energiei, GlaxoSmithKline ÅŸi Teva din industria farma, P&G ÅŸi Reckitt, producători de bunuri de larg consum, ÅŸi LVMH, cea mai mare companie producătoare de bunuri de lux din lume. 

Printre numele cu sonoritate mondială descoperite în documente figurează Apple, Amazon, Heinz, Pepsi, Ikea, Deutsche Bank, JPMorgan, HSBS, Lehman Brothers ÅŸi Volkswagen.

28.000 de pagini, 343 de companii, structuri financiare complexe

La investigaţie au participat 80 de jurnalişti din 26 de state. Documentele – 28.000 de pagini în total – relevă că 343 de companii au înfiinţat structuri financiare complexe pentru a „optimiza“ costurile cu taxele, adică pentru a plăti cât mai puţine taxe posibil. Jurnaliştii au publicat documente privind aproximativ 550 de acorduri fiscale cu Luxemburg din perioada 2002 – 2010.

Juncker a fost premierul Luxemburgului între 1995 şi 2013, când a fost obligat să renunţe la funcţie din cauza unui scandal de spionaj.

Unul din modelele de evaziune identificate priveşte un producător de îmbrăcăminte. Acesta înfiinţează o fir­mă separată în Luxemburg care achizi­ţionează drepturile de proprietate exclusive ale unuia dintre brandurile companiei de îmbrăcăminte. Pentru fiecare bucată de îmbrăcăminte făcută sub acel brand, compania plăteşte redevenţe firmei luxemburgheze. Compania îşi reduce astfel taxa pe profit şi beneficiază de impozitul redus aplicat în Luxemburg: aici 80% din redevenţe sunt exceptate de la taxare, notează EUobserver.

Alte modele conţin reţele complexe de împrumuturi interne şi plăţi de dobânzi prin care companiile şi-au redus plăţile către bugetele statelor. Schemele au fost elaborate cu participarea autorităţilor luxemburgheze.
 

Documentele privind schemele financiare din Luxemburg ale producătorului german de piese auto TMD Friction menţionează şi o subsidiară a acestuia din România
 

Companiile au „filtrat“ prin Luxemburg probabil sute de miliarde de dolari „salvând“ astfel miliarde de dolari care ar fi trebuit plătiţi ca taxe. În unele cazuri, „evazioniştii“ au beneficiat de impozit de 1% pe profiturile aduse în ducat. Documentele arată că unele acorduri au fost negociate direct de PwC, ca reprezentant al companiilor, în întâlniri private cu autorităţile luxemburgheze.

Cât timp a fost premierul ducatului, Juncker a apărat cu îndârjire sistemul fiscal al ţării. „O structură luxemburgheză este un mod de a jupui de venituri orice ţară din care provin acestea“, consideră Stephen E. Shay, fost specialist în taxe la Trezoreria americană. „Marele Ducat se foloseşte de o flexibilitate enormă pentru a elabora scheme de reducere a taxelor şi reguli fiscale care sunt unice. Este ca un tărâm magic“, a spus el.

Publicarea documentelor pune Comisia Europeană într-o poziţie dificilă. Luxemburgul este anchetat de Comisie, angajată într-un efort internaţional de a descuraja paradisurile fiscale, iar Juncker a preluat de nicio săptămână şefia CE, una dintre cele mai puternice funcţii din UE. Pe de o parte Juncker a promis că îi va ataca pe cei care practică evitarea plăţii taxelor, dar pe de altă parte a declarat că apreciază că regimul fiscal al ţării sale este în „concordanţă deplină“ cu legislaţia europeană. Replica PwC la ancheta jurnaliştilor este că rezultatele se bazează pe informaţii „depăşite“ şi „furate“.

Companiile cel mai des menţionate în documente sunt din SUA şi Marea Britanie, urmate de cele din Germania, Olanda şi Elveţia. Ţările din Europa de Est cel mai des asociate cu tranzacţiile din documente sunt Polonia şi Ungaria.

Documentele nu cuprind înţelegeri încheiate de Luxemburg cu alte firme de audit, iar multe dintre ele nu menţionează sume explicite legate de fondurile „filtrate“ de companii. Peste 170 dintre numele incluse în topul Fortune 500, al celor mai mari companii din lume, au filiale în Luxemburg. Potrivit datelor Biroului American de Analiză Economică, companiile americane au transferat în Luxemburg în 2012 profituri obţinute în străinătate de 95 de miliarde de dolari. Pe aceste profituri companiile au plătit impozite de 1,04 miliarde de dolari, echivalentul a 1,1% din total.

Economia Luxemburgului beneficiază de creşterea numărului de avocaţi, contabili şi finanţişti angajaţi pentru a lucra cu autorităţile fiscale. Spre exemplu, PwC avea anul trecut 2.300 de angajaţi în ducat. Firma a anunţat că numă­rul lor va creşte cu 400 anul acesta.