După ani întregi de probleme şi pericole, producătorii europeni de oţel îşi revin treptat. Unii dintre ei sunt pe cale să înregistreze cele mai bune performanţe de la criza financiară.
Viitorul producătorilor europeni depinde însă de ce se întâmplă în industria chineză a oţelului, scrie Financial Times.
Cererea de oţel din Europa s-a prăbuşit în timpul crizei economice care a urmat, ducând la o perioadă dureroasă de închideri de fabrici şi pierderi de locuri de muncă de ordinul miilor, în condiţiile în care companii ca ArcelorMittal, Tata Steel şi ThyssenKrupp au făcut eforturi pentru reducerea costurilor.
Situaţia a fost complicată de China, care reprezintă jumătate din producţia mondială de oţel. Odată cu temperarea boomului din sectorul local al construcţiilor, aceasta a vărsat un torent de importuri ieftine pe pieţele internaţionale în 2015, împingând în jos valoarea materiei prime.
În plus, companiile europene s-au plâns de povara financiară generată de politicile de mediu ale UE.
Acum, însă, o combinaţie între creşterea preţurilor oţelului la nivel mondial, a cererii din regiune şi măsurile protecţioniste adoptate de autorităţile de la Bruxelles alimentează o revenire a sectorului.
Dublate de măsuri interne şi investiţii realizate de companii pentru sporirea eficienţei şi oferirea de produse de calitate ridicată, aceşti factori fac ca perspectivele industriei să fie mai luminoase.
Dovezi ale redresării au venit odată cu ultimul sezon de câştiguri.
În noiembrie, grupul austriac Voestalpine şi-a caracterizat rezultatele pe primul semestru ca fiind cele mai bune „de la Lehman“ (Lehman Brothers, o bancă americană de investiţii a cărei prăbuşire a a aruncat în aer pieţele financiare globale), în timp ce ArcelorMittal, cea mai mare companie din sector după producţie, a înregistrat cel mai solid profit pe T3 pentru operaţiunile europene din 2014.
Analiştii cred că creşterile vor continua. La nivelul sectorului european, profitabilitatea a atins 100 $ pe tonă în T3, cu mult peste media post-criză de 75 dolari pe tonă.
Investitorii par să le împărtăşească părerea, fapt ilustrat de raliul mai multor acţiuni din industrie de-a lungul anului trecut.
„Perspectiva noastră asupra sectorului european al oţelului este una stabilă pe baza aşteptatei creşteri a cererii de oţel din partea industriilor construcţiilor şi auto“, spune Gianmarco Migliavacca, de la Moodyís.
Însă în condiţiile în care China exercită o influenţă majoră asupra dinamicii pieţei, insideri ai industriei spun că evenimentele de acolo vor decide în ultimă instanţă soarta producătorilor europeni de oţel.
Iar un ultim factor determinant al evoluţiei industriei este legat de rezultatul mult-aşteptatelor fuziuni şi achiziţii din cadrul acesteia.
În condiţiile în care niciunul dintre jucătorii implicaţi în posibile tranzacţii nu au indicat nicio intenţie de închidere de oţelării, unii analişti cred că beneficiile pentru sector ca întreg ar putea fi limitate.
