Exporturile şi importurile Chinei, fabrica lumii, au reînceput să crească şi uimesc prin forţa cu care îşi revin. În acelaşi timp, îşi revin şi livrările în străinătate ale altor ţări asiatice, dar şi cele ale Germaniei, cel mai mare exportator şi consumator din Europa, de care depind pentru creştere economiile est-europene. Este o schimbare de tendinţă de natură să dea speranţă. China, lovită de multiple crize, trece prin ceea ce ar echivala cu o stagnare economică, iar Germania este considerată bolnavul Europei.
Cele două economii sunt puternic interconectate prin investiţii şi comerţ. Însă, spun analiştii, creşterea exporturilor Chinei, mai ales cele către Occident, riscă să fie întâmpinată cu măsuri protecţioniste. Comisia Europeană se pregăteşte să lovească cu tarife suplimentare importurile de maşini electrice fabricate în China. Cum va reacţiona Beijingul?
Războiul economic dintre UE şi Rusia arată că europenii sunt sensibili la scăderea puterii de cumpărare şi reducerea confortului. Apoi, există efectele vizibile ale ambiţiei fostului preşedinte al SUA Donald Trump de a suprataxa importurile de oţel şi aluminiu şi pe cele de maşini germane pentru a proteja producţia şi locurile de muncă locale. Rezultatul este că, iniţial, numărul locurilor de muncă din industria americană a oţelului a crescut. Aceasta până în 2019. De atunci scade.
Preşedintele care i-a urmat lui Trump, Joe Biden, nu s-a atins de tarife. Acum sunt greu de scos. Şi experţii americani, şi cei europeni cred că o ameninţare mai mare pentru industriile vestice este supracapacitatea de producţie a Chinei. Exporturile din fabricile chinezeşti avansează mai rapid decât se aştepta aproape oricine, punând în pericol locuri de muncă în întreaga lume şi declanşând o reacţie care ia amploare, avertizează ziare occidentale cum sunt The New York Times şi The Wall Street Journal.
De la oţel şi autovehicule la electronice de larg consum şi panouri solare, produsele fabricilor chinezeşti ajung la tot mai mulţi cumpărători din străinătate. Apetitul lumii pentru bunurile sale este salutat de China, care se confruntă cu un colaps sever în ceea ce a fost cel mai mare motor de creştere economică: construirea şi amenajarea de apartamente. Dar în alte ţări guvernele sunt din ce în ce mai preocupate de faptul că economia Chinei îşi revine parţial pe cheltuiala lor şi încep să ia măsuri. UE a anunţat recent că se pregăteşte să perceapă suprataxe de import pentru toate maşinile electrice care vin din China.
Comisia Europeană spune că a găsit „dovezi substanţiale“ că agenţiile guvernamentale chinezeşti au subvenţionat ilegal aceste exporturi, ceea ce China neagă. Cuantumul tarifelor nu va fi stabilit până în vară, dar supreataxa se va aplica oricărei maşini electrice importate de bloc începând cu 7 martie. În timpul unei vizite la Beijing în decembrie, liderii europeni au avertizat că guvernul chinez compensează pentru pagubele produse de criza locuinţelor construind mult mai multe fabrici decât are nevoie.
China fabrică deja o treime din produsele manufacturate ale lumii, mai mult decât Statele Unite, Germania, Japonia şi Coreea de Sud la un loc, potrivit ONU. UE a analizat, de asemenea, restricţionarea importului de turbine eoliene şi de panouri solare din China. India a anunţat în septembrie că va impune tarife mari pentru oţelul chinezesc. Turcia s-a plâns de dezechilibrul major din comerţul cu China, care-i vinde mult şi cumpără puţin. Cu o industrie proprie a maşinilor electrice abia născută, Turcia suprataxează importurile chinezeşti. Polonia, după ce a întâmpinat cu fast primul tren care aduce mărfuri direct din China, se plânge că acesta se întoarce mai mult gol. Administraţia Biden compune o listă tot mai lungă de restricţii asupra exporturilor americane de înaltă tehnologie.
Exporturile Chinei, măsurate în dolari, au crescut cu 7% în ianuarie şi februarie faţă de anul trecut. Dar scăderea preţurilor multor produse chinezeşti – din cauza excesului de producţie, China îşi exportă deflaţia – înseamnă că în volum exporturile chinezeşti şi cota lor pe piaţa globală cresc mult mai rapid. China a găsit modalităţi de a ocoli unele tarife. Componente fabricate acolo ajung în cantităţi tot mai mari în ţări precum Vietnam, Malaezia şi Mexic, unde se face procesarea sau asamblarea astfel încât să poată fi considerate produse fabricate local.
Aceste ţări expediază apoi bunurile către SUA şi UE, unde sunt primite cu tarife mici sau chiar fără. Gigantul auto BYD îşi construieşte o uzină de maşini electrice şi hibride în Ungaria, producţia fiind destinată pieţei europene. SUA şi UE devin din ce în ce mai îngrijorate. Pe lângă tarifele care se profilează la produsele cu energie nepoluatoare importate, Europa va introduce în curând o taxă pe importurile din întreaga lume bazată pe cantitatea de dioxid de carbon emisă în timpul producţiei lor.
Noua taxă este cunoscută ca Mecanismul de ajustare a frontierei de carbon (CBAM). Dar a fost supranumită „bomba C“ în Europa, deoarece va cădea în mare măsură pe importurile care vin direct sau indirect din China. Două treimi din energia electrică din China este generată prin arderea cărbunelui puternic poluant, ceea ce înseamnă că multe dintre exporturile chinezeşti către Europa ar putea fi afectate de noua taxă.
Europa şi SUA se confruntă, de asemenea, cu ameninţări din partea Chinei la adresa relaţiilor lor economice de lungă durată cu ţările în curs de dezvoltare, care aleg din ce în ce mai mult mărfuri chinezeşti mai ieftine. „Nu există reguli care să împiedice produsele care fac obiectul unui dumping sau care sunt subvenţionate să înlocuiască exporturile occidentale către restul lumii“, a spus Susan C. Schwab, fost reprezentant comercial al Statelor Unite sub preşedintele George W. Bush.
