Influenta prea mare a mediului politic in viata economica duce la stagnarea investitiilor in domeniul energetic de pe teritoriul Rusiei.
Ceea ce a fost mai demult un simplu amplasament de corturi pentru geologii in cautare de petrol, localitatea Usinsk din Rusia, la o distanta de doua zile de mers cu trenul de la Moscova, ar putea deveni un centru deosebit de important pentru tranzitul mondial al petrolului. Un terminal petrolier de export la Oceanul Arctic, situat la cateva sute de kilometri distanta, planificat dar inca neconstruit, ar putea livra cantitati importante de petrol Americii in doar noua zile de tranzit, mult mai rapid decat aprovizionarea din Orientul Mijlociu sau Africa, conform datelor oferite de Agentia de Informatii Energetice a SUA, scrie International Herald Tribune.
Planul este posibil sa se finalizeze la un moment dat. La aceasta ora insa, guvernul de la Moscova controleaza exporturile, iar politica sa este la momentul actual de a livra petrol Europei, pe o ruta spre sud-vest, cu o perioada de tranzit de aproximativ o luna.
Atat Vagit Alekperov, directorul LukOil, cea mai mare companie petroliera privata din Rusia, cat si Mihail Kodorkovski, presedintele Iukos, aflat la aceasta ora in inchisoare, au sustinut planul de a construi o conducta pe langa Usinsk, avand ca destinatie finala portul Murmansk de la Marea Barents, avantajul fiind ca portul este dezghetat aproape tot timpul anului. Transneft, compania monopol de stat a Rusiei ce detine mare parte din reteaua de conducte prin care se transporta petrolul, a anuntat de curand ca are in vedere construirea unei conducte spre Indiga, la 400 de kilometri de Usinsk, care este mai aproape decat Murmansk, dar este acoperita de gheata pe toata perioada iernii. Pana acum nu s-a precizat termenul limita de finalizare a proiectului.
De la Usinsk, petrolul de calitate superioara extras din bazinul Timan-Pechora este pompat intr-o retea labirintica de conducte care se intinde pana in partea de sud a Rusiei, unde este amestecat cu titeiul inferior din alte transporturi, pentru ca apoi sa fie vandut in Europa la un pret inferior celui obtinut pe titeiul neamestecat. Titeiul amestecat din Ural, care tranziteaza conducta Drujba spre Europa de exemplu, este vandut la un discount de aproximativ 5% fata de pretul de referinta de la bursa de marfuri din Londra (Brent), din cauza continutului ridicat de sulf si a calitatii inferioare.
Desi ar fi mai complicat din punct de vedere tehnologic, ar fi posibila pomparea simultana a titeiului inferior si al celui superior prin aceleasi conducte, dar in mod separat.
Analistii de pe piata considera insa ca in spatele strategiei de comercializare a amestecurilor de titei se afla influenta mediului politic rusesc. Titeiul de calitate inferioara este extras in mare parte din zona enclavelor musulmane Tatarstan si Baskortostan. Separarea fluxului de petrol ar pune capat subventiilor guvernamentale acordate acestor zone ocupate de minoritatile musulmane, populatie care reprezinta o problema delicata in politica interna a Rusiei. Iarna aceasta presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a anuntat ca se va renunta la amestecul de petrol din muntii Ural. Pana acum nu a fost luata nici un fel de masura in acest sens.
In mod previzibil, practicarea amestecului de titei a descurajat investitiile in exploatarea petrolului de inalta calitate. Dupa spusele lui Andrei Uskov, inginerul-sef al Northern Oil, divizie a Rosneft, in apropierea tundrei din zona Usinsk se afla zacaminte apreciabile de titei de inalta calitate, cu un continut scazut de sulf si usor de rafinat. Uskov explica insa ca investitorii nu au fost atrasi de aceste campuri potrolifere pentru ca nu se ofera nici un fel de bonus de pret la titeiul de calitate superioara. "Ce putem face?", s-a intrebat Sergei Nesterenko, directorul general al companiei. "Din momentul in care intra pe conducta noi nu mai controlam petrolul", a explicat el.
Incapacitatea Northern Oil de a-si mari veniturile din exporturile de petrol, indica, dupa unii analisti de pe piata, ca in spatele acestei afaceri se ascunde o gama imprresionanta de conflicte de interese. Rusia, considerata un distribuitor vital de petrol in viitor, incearca sa implementeze mecanismele de piata in industria energetica fara a pierde controlul acestui sector economic strategic. Aproape toti specialistii din domeniu sunt de acord ca industria petroliera din Rusia are nevoie de modernizare si de retehnologizare.
A finanta dezvoltarea industriei de pe campurile petrolifere echivaleaza cu a apela la investitori straini, dovada si anuntul Rosneft de a organiza o emisie publica initiala de actiuni in luna iulie a acestui an. Totusi, cu prea putine exceptii, sistemul de transport intern si extern, reteaua de conducte, este in continuare aproape in totalitate sub controlul statului si, dupa cat se pare, lucrurile vor continua sa ramana in acest fel.
"Aceasta este Rusia. Sunt multe probleme de acest fel in ceea ce priveste acest subiect", a declarat pentru International Herald Tribune Eric Kraus, analist la Sovlink Securities in Moscova. "Iar ele nu se vor rezolva prea curand", a adaugat el.
Economiile mixte sunt posibile, putand fi gasit un echilibru intre influenta si interventia statului in favoarea intereselor nationale si deschiderea si transparenta pietei fata de investitiile straine.
In Rusia insa, conflictul de interese dintre stat si mediul de afaceri, nu duce decat la amanarea unor probleme, cum ar fi conducta petroliera din nord.
Tarile consumatoare de petrol rusesc au inceput sa faca presiuni din ce in ce mai puternice fata de guvernul de la Moscova pentru a determina o politica mult mai deschisa fata de investitiile de peste granita. In cadrul intalnirii G8 de la Moscova din luna februarie, s-a cazut de acord ca "este esential ca statele sa aiba strategii favorabile investitiilor, incluzand reglementari stabile si previzibile, un sistem de impozitare transparent si proceduri administrative eficiente". Declaratile oficiale din timpul intalnirii, dar si cele de dupa au ramas doar in faza declarativa, nefiind finalizat nici un proiect care vizeaza in mod direct hotararea comuna a G8.
Cu rezerve estimate la 72 de miliarde de barili de petrol, Rusia se claseaza pe locul sapte la nivel mondial, dupa tarile membre OPEC. Arabia Saudita, incluzand si zona neutra de la granita cu Kuweitul, detine de aproape patru ori mai mult petrol decat Rusia, rezervele arabe fiind estimate la 262 de miliarde de barili. Tarile cliente ale petrolului rusesc spera insa sa fie descoperite noi rezerve de petrol in Rusia. Sondajul geologic efectuat de SUA a estimat ca Rusia, care ocupa a sasea parte din uscatul planetei, ar putea gasi noi rezerve de petrol, de circa 80 de miliarde de barili, in urmatorii 20-30 de ani.
Cu toate acestea, abilitatea Rusiei de a-si exploata potentialul depinde de hotararea ei de a renunta de blocajele de productie si de a elimina pierderile procesului de extractie si de rafinare.
Un exemplu de nehotarare este si respingerea proiectului de constructie a conductei Usinsk-Murmansk in 2003. Ministrul rus al industriei si energiei, Viktor Hristenko, a declarat totusi in luna februarie ca petrolul din bazinul Timan-Pechora va fi la un moment dat exportat pe un traseu nordic.
O forma evidenta de ineficienta in folosirea resurselor si de poluare a mediului este si arderea gazelor de sonda pe campurile petrolifere. Nu exista stimulente pentru ca investitorii sa foloseasca acest gaz pentru incalzirea localitatilor din apropiere la preturi foarte mici.
Gazprom, compania petroliera controlata de stat, detine monopolul exporturilor de petrol rusesc. In afara platformei Usinsk, pe campurile petrolifere detinute de LukOil si Rosneft, pot fi observate flacari imense care ard tot timpul anului deasupra mlastinilor din zona, in timp ce imaginile prin satelit din Siberia ne prezinta portiuni vaste de teren aprinse, care ard ca niste orase incendiate.
Desi Rusia a aderat in mod oficial in 2004 la protocolul Kyoto privind incalzirea globala, Rosneft arde cu buna stiinta aproximativ 2 miliarde de metri cubi de gaz de sonda anual, cantitate suficienta pentru a asigura energie electrica pentru 12 luni unui oras cu o populatie de aproximativ o jumatate de milion de oameni.
Inginerul-sef de la Northern Oil, Andrei Uskov, a declarat ca ar dori sa transporte gaz de pe campul petrolifer Bagansk pana la terminalul de la Usinsk, la doar 50 de kilometri departare, unde ar putea fi folosit pentru incalzirea locuintelor, dar nu exista o conducta de tranzit.
"Nu putem vinde gazul", a declarat el. "Astfel ca ne ramane doar sa il folosim pentru electrificarea campului petrolifer, iar restul este ars", a explicat Uskov.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
