Portugalia este ţara cea mai săracă din vestul Europei, precumşi ţara cu cel mai scăzut nivel de şcolarizare, fapt care puneprobleme serioase eforturilor de ieşire din criză, deoarecePortugalia trebuie să genereze pe termen lung creştere economicăsuficientă pentru a reuşi să-şi plătească datoriile, însă forţa demuncă needucată ridică dificultăţi pentru relansarea economică,scrie cotidianul The Wall Street Journal.
Grad redus de şcolarizare în Portugalia
În prezent, problema şcolarizării şi a calificării forţei demuncă portugheze a ajuns în punctul în care nu mai poate fi ascunsăîn spatele muncitorilor "importaţi". Numai 28% din portughezii cuvârste cuprinse între 25 şi 64 de ani au terminat liceul,comparativ cu 85% din germani, 91% din cehi şi 89% dinamericani.
"Nu văd cum va stimula Portugalia creşterea economică fără să-şieduce forţa de muncă", spune Pedro Carneiro, economist laUniversity College of London (UCL), care a plecat din Portugaliapentru a face studiile postuniversitare în Marea Britanie.
Gradul de şcolarizare reprezintă o provocare nu doar pentruPortugalia, ci şi pentru întreaga Europă, întrucât în lipsa uneiforţe de muncă cu şcoală, datoriile pe care le are de plătitguvernul de la Lisabona dau mari bătăi de cap. Creşterea niveluluide educaţie în Portugalia nu va avea loc rapid, dat fiind cătăierile drastice din buget îngreunează acest lucru. Şi chiar dacăbugetul alocat învăţământului se va mări, sesizarea beneficiilorar putea dura ani de zile.
Spre deosebire de Grecia şi Irlanda, unde criza a ieşit laiveală repede, în primul caz aceasta având loc pe fondul unei crizefiscale, iar în al doilea pe fondul speculaţiilor imobiliare,Portugalia a întâmpinat dificultăţi economice timp de un deceniu,iar dezvoltarea lentă a crizei a afectat sectoare-cheie. Economiaportugheză a avut în ultimii zece ani un deficit (atât public, câtşi privat) de peste 130 de miliarde de euro, iar statul nu aînregistrat un excedent de mai bine de 30 de ani.
Modelul irlandez, opus al modelului portughez
Datoria guvernului va ajunge în acest an la 90% din PIB, iareconomia - privită în ansamblu, cu sectorul privat şi cu cel public- trebuie să susţină datorii care echivalează cu PIB-ul pe doi ani.Dată fiind situaţia, primul-ministru Jose Socrates, care ademisionat din funcţie deoarece parlamentul nu a aprobat pachetulde măsuri de austeritate, programase reduceri masive de cheltuielila presiunea ţărilor din zona euro. În pofida tăierilor de buget,educaţia a reprezentat pentru el o prioritate chiar dacă acestlucru anunţa costuri mari. Calmarea pieţelor financiare esteimportantă, spune el, însă Portugalia nu ar trebui "să-şi piardăstrategia şi viziunea".
Investiţiile în educaţie conferă beneficii economice, iar acestlucru se poate observa cel mai bine în cazul Irlandei, care în urmăcu o generaţie era cea mai săracă ţară dintre cele ale UniuniiEuropene. Însă Irlanda a investit fonduri europene în învăţământultehnic şi s-a transformat într-o piaţă a muncii de înaltătehnologie, a cărei atractivitate a fost dublată de taxecorporative reduse. Chiar şi după o criză bancară severă, Irlandaîncă este una dintre cele mai bogate ţări din Europa.
"Au suficientă forţă de muncă educată, care s-ar putea transferaîn industria tehnologică, astfel încât să crească de nicăieri", aspus Eric Hanushe, profesor la Universitatea Stanford, careîmpreună cu specialişti de la Universitatea din München a corelatcreşterea PIB de performanţa populaţiei şi a estimat rata decreştere economică a Portugaliei pe termen lung la o valoare de1,5%.
"În ţările sudice precum Portugalia şi Spania şi regiunile desud ale Franţei şi Italiei am avut mereu probleme legate deînvăţământ", spune António Nóvoa, rector al Universităţii dinLisabona. "Se întâmplă acest lucru din secolul al XVI-lea." Înplus, regimul dictatorial din Portugalia anilor 1926-1974 s-a bazatpe ideea că "oamenii nu trebuie să aibă ambiţia de a fi altfeldecât ceea ce sunt în realitate", a mai spus Nóvoa. Rezultatul?Răspândirea analfabetismului şi puţini ani petrecuţi la şcoală,deoarece perioada obligatorie de şcolarizare era de 3 ani. Au fostfăcuţi paşi uriaşi din anii 1970, mai spune Nóvoa, dar "nu esteuşor să schimbi istoria în cinci secole".
"Am acumulat oameni ignoranţi ani la rând", spune Belmiro deAzevedo, industriaş miliardar din Portugalia, descriind sistemul deînvăţământ ca fiind împietrit, deoarece administraţia centralăexercită un control strict, programa şcolară este nesolicitantă şirigidă, iar gradul de abandon şcolar este înalt. În egală măsură,şcolile depun eforturi pentru a se acomoda cu imigranţii dinfostele colonii portugheze din Africa, precum Angola şiGuineea-Bissau.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
