Portugalia a ajuns la mila Europei pentru că a neglijat ani la rând educaţia

Portugalia este ţara cea mai săracă din vestul Europei, precum şi ţara cu cel mai scăzut nivel de şco­la­rizare, fapt care pune probleme serioase eforturilor de ieşire din criză, deoarece Portugalia trebuie să genereze pe termen lung creştere economică suficientă pentru a reuşi să-şi plătească datoriile, însă forţa de muncă needucată ridică dificultăţi pentru relansarea economică, scrie cotidianul The Wall Street Journal.

Grad redus de şcolarizare în Portugalia

În prezent, problema şcolarizării şi a calificării forţei de muncă portugheze a ajuns în punctul în care nu mai poate fi ascunsă în spatele muncitorilor "importaţi". Numai 28% din portughezii cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani au terminat liceul, comparativ cu 85% din germani, 91% din cehi şi 89% din ame­ricani.

"Nu văd cum va stimula Portugalia creşterea economică fără să-şi educe forţa de muncă", spune Pedro Carneiro, economist la University College of London (UCL), care a plecat din Portugalia pentru a face studiile postuniversitare în Marea Britanie.

Gradul de şcolarizare reprezintă o provocare nu doar pentru Portugalia, ci şi pentru întreaga Europă, întrucât în lipsa unei forţe de muncă cu şcoală, datoriile pe care le are de plătit guvernul de la Lisabona dau mari bătăi de cap. Creşterea nivelului de educaţie în Portugalia nu va avea loc rapid, dat fiind că tăierile drastice din buget îngreunează acest lucru. Şi chiar dacă bugetul alocat învăţă­mântului se va mări, sesizarea beneficiilor ar putea dura ani de zile.

Spre deosebire de Grecia şi Irlanda, unde criza a ieşit la iveală repede, în primul caz aceasta având loc pe fondul unei crize fiscale, iar în al doilea pe fondul speculaţiilor imo­biliare, Portugalia a întâmpinat dificultăţi eco­no­mice timp de un deceniu, iar dezvoltarea lentă a crizei a afectat sectoare-cheie. Eco­nomia portugheză a avut în ultimii zece ani un deficit (atât public, cât şi privat) de peste 130 de miliarde de euro, iar statul nu a înregistrat un excedent de mai bine de 30 de ani.

Modelul irlandez, opus al modelului portughez

Datoria guvernului va ajunge în acest an la 90% din PIB, iar economia - privită în ansamblu, cu sectorul privat şi cu cel public - trebuie să susţină datorii care echivalează cu PIB-ul pe doi ani. Dată fiind situaţia, pri­mul-ministru Jose Socrates, care a demisionat din funcţie deoarece parlamentul nu a aprobat pachetul de măsuri de austeritate, programase reduceri masive de cheltuieli la presiunea ţărilor din zona euro. În pofida tăierilor de buget, educaţia a reprezentat pentru el o prioritate chiar dacă acest lucru anunţa costuri mari. Calmarea pieţelor financiare este importantă, spune el, însă Portugalia nu ar trebui "să-şi piardă strategia şi viziunea".

Investiţiile în educaţie conferă beneficii economice, iar acest lucru se poate observa cel mai bine în cazul Irlandei, care în urmă cu o generaţie era cea mai săracă ţară dintre cele ale Uniunii Europene. Însă Irlanda a investit fonduri europene în învăţământul tehnic şi s-a transformat într-o piaţă a muncii de înaltă tehnologie, a cărei atractivitate a fost dublată de taxe corporative reduse. Chiar şi după o criză bancară severă, Irlanda încă este una dintre cele mai bogate ţări din Europa.

"Au suficientă forţă de muncă educată, care s-ar putea transfera în industria tehnologică, astfel încât să crească de nicăieri", a spus Eric Hanushe, profesor la Universitatea Stanford, care împreună cu specialişti de la Universitatea din München a corelat creşterea PIB de performanţa populaţiei şi a estimat rata de creştere economică a Portugaliei pe termen lung la o valoare de 1,5%.

"În ţările sudice precum Portugalia şi Spania şi regiunile de sud ale Franţei şi Italiei am avut mereu probleme legate de învăţământ", spune António Nóvoa, rector al Universităţii din Lisabona. "Se întâmplă acest lucru din secolul al XVI-lea." În plus, regimul dictatorial din Portugalia anilor 1926-1974 s-a bazat pe ideea că "oamenii nu trebuie să aibă ambiţia de a fi altfel decât ceea ce sunt în rea­litate", a mai spus Nóvoa. Rezultatul? Răs­pân­direa analfabetismului şi puţini ani pe­trecuţi la şcoală, deoarece perioada obligatorie de şcolarizare era de 3 ani. Au fost făcuţi paşi uriaşi din anii 1970, mai spune Nóvoa, dar "nu este uşor să schimbi istoria în cinci secole".

"Am acumulat oameni ignoranţi ani la rând", spune Belmiro de Azevedo, industriaş miliardar din Portugalia, descriind sistemul de învăţământ ca fiind împietrit, deoarece administraţia centrală exercită un control strict, programa şcolară este nesolicitantă şi rigidă, iar gradul de abandon şcolar este înalt. În egală măsură, şcolile depun eforturi pentru a se acomoda cu imigranţii din fostele colonii portugheze din Africa, precum Angola şi Guineea-Bissau.