Norvegia a acumulat peste 300 de miliarde de dolari (222 mld. euro) in ultimul deceniu gratie profiturilor uriase din exporturile de petrol. Totusi, putine tari au o atitudine ambivalenta cu privire la vasta lor bogatie decat aceasta modesta, responsabila din punct de vedere social, societate scandinava cu o populatie de mai putin de cinci milioane de locuitori.
In loc sa administreze aceasta bogatie in scopul obtinerii celor mai bune castiguri, miliardarii norvegieni se folosesc de fondul acumulat pentru a avansa un ambitios cod etic pe care l-au conceput in 2004 pentru rezerva lor de petrol, cunoscut drept Fondul Guvernamental de Pensii, scrie International Herald Tribune.
Alegerile de investitii ale Norvegiei au devenit mai controversate in ultimele noua luni odata cu excluderea Wal-Mart din portofoliu.
Fondurile publice de pensii de pe ambele parti ale Atlanticului evita in mod obisnuit sa investeasca in anumite companii din motive de ordin social sau moral. Insa foarte rar un stat suveran face astfel de judecati si extrem de rar intr-un mod atat de public.
Printre primele companii care au intrat in conflict cu standardele Norvegiei s-au numarat producatorii de arme nucleare sau componente asociate, o lista ce include Boeing, Lockheed Martin si Northrop Grumman.
Apoi, Norvegia a adaugat Wal-Mart pe lista neagra, acuzand retailerul de a fi tolerat incalcari ale legislatiei privitoare la folosirea copiilor ca forta de lucru de catre furnizorii sai din tarile aflate in curs de dezvoltare si obstructionarea sindicatelor locale ale muncitorilor. Fondul a vandut anul acesta actiuni Wal-Mart in valoare de peste 400 mil. dolari.
Aceasta decizie a generat proteste dure din partea ambasadorului american in Norvegia, Benson Whitney, care a acuzat guvernul norvegian ca monitorizeaza companiile la intamplare, concentrandu-se asupra celor americane. Whitney sustine ca Norvegia examineaza companiile in mod arbitrar, pe baza unor rapoarte ale unor parti terte.
Un purtator de cuvant al Wal-Mart, Beth Keck, a respins acuzatiile, spunand ca acestea se bazeaza pe informatii incorecte si depasite. Dupa ce initial nu a dat atentie acuzatiilor Norvegiei, la sfarsitul anului trecut Wal-Mart a trimis doi directori pentru a-i pleda cazul in fata oficialilor norvegieni, iar cele doua parti continua sa discute.
12 din cele 21 de companii de pe lista Norvegiei sunt americane. Aceasta nu este insa singura problema, spune Whitney. Norvegia, spune el, nu a creat o politica functionala de separare a ceea ce este bun de ceea ce este rau.
"Nu sunt sigur ca guvernul norvegian intelege ce inseamna sa fii unul dintre cei mai mari investitori din lume", a declarat el.
Oficialii norvegieni resping aceste critici, spunand ca au pus la cale o strategie asemanatoare cu cele ale celor mai mari fonduri din Europa si Statele Unite care sustine investitiile asa-zise responsabile din punct de vedere social.
"Am reusit sa combinam o administrare profesionala a fondului cu o atitudine etica", a declarat Kristin Halverson, ministrul norvegian de finante.
Urmarirea acestui tip de investitii nu a afectat performantele fondului, arata el. In 2006, fondul a generat o rata a rentabilitatii de 7,9%, usor peste tinta guvernului.
Halverson nu este prea potrivita pentru a supraveghea unul dintre cele mai mari fonduri din lume. Ea conduce partidul socialist de stanga. De cand a devenit membra a guvernului la sfarsitul anului 2005, a aratat in mod clar ca ar dori sa extinda agenda sociala a Norvegiei. Printre urmatoarele companii pe care le are in vizor se numara cele care contribuie la incalzirea globala. Norvegienii se considera mai degraba umanitari decat baroni petrolieri. Totusi, avand in vedere ca Norvegia este al treilea mare exportator petrolier din lume dupa Arabia Saudita si Rusia, bogatia acesteia a devenit mai greu de ignorat.
Guvernul a inceput sa puna la pastrare veniturile din petrol intr-o rezerva speciala incepand cu 1996. Cunoscuta pana anul trecut sub denumirea de Petroleum Fund, aceasta a fost redenumita Pension Fund.
Odata cu cresterea preturilor la petrol, Pension Fund a devenit cel mai mare fond public din Europa.
La ritmul in care creste, spun specialistii, valoarea acestuia va fi cuprinsa intre 800 si 900 de miliarde de dolari intr-un deceniu. Asta inseamna 180.000 de dolari pentru fiecare barbat, femeie si copil din Norvegia.
"In mod inevitabil, norvergienii se simt vinovati sa detina atat de multi bani", spune Gro Nystuen, un avocat care prezideaza un consiliu etic ce monitorizeaza investitiile. "Sarcina noastra este de a-i face pe norvegieni sa se simta mai putin vinovati."
Chiar inainte de adoptarea codului etic, Norvegia a instituit restrictii privitoare la plasarea banilor. Pentru a evita o supraincalzire a economiei, banii puteau fi investiti numai in companii din afara Norvegiei. Jumatate din plasamente sunt in Europa, iar aproximativ 30% sunt in Statele Unite.
Henrik Syse, care conduce departamentul de guvernare corporatista al fondului, filosof de formatie, spune ca invata din scrierile lui Aristotel, Immanuel Kant si John Stuart Mill in eforturile sale de a influenta comportamentul companiilor. Consiliul etic decide care companii sunt inclinate sa incalce codul etic.
Motivele de excludere a unei companii se incadreaza in cinci categorii: incalcari grave sau sistematice ale drepturilor omului, incalcari grave ale drepturilor individuale in conflicte, grave daune asupra mediului, coruptie, alte incalcari ale normelor etice fundamentale.
Printre companiile acuzate de Norvegia se afla si importanta companie miniera americana Freeport McMoRan, despre care Norvegia spune ca a cauzat grave daune asupra mediului in cadrul minelor sale de cupru si aur din Indonezia.
Freeport a ripostat printr-un raport de 25 de pagini in care arata ca acuzatiile formulate de Norvegia "sunt false si nu au niciun fel de legatura cu compania noastra si operatiunile sale".
Trecand de la companii la tari, Norvegia a anuntat recent ca nu va investi in Myanmar, cunoscuta in trecut drept Burma, care l-a inchis pe Aung San Suu Kyi, un aparator al democratiei.
Criticii au ripostat prompt. Exista deja o inclinatie de a adauga companiile de tutun pe lista excluselor. Daca Myanmar este evitata, atunci de ce Norvegia nu ia o atitudine similara in cazul Arabiei Saudite cu un record al cazurilor de incalcare a drepturilor femeii? Apoi, compania norvegiana petroliera de stat Statoil este activa in mai multe tari islamice.
"Exista un standard dublu", spune Christian Tybring-Gjedde, membru al Partidului Progresist de opozitie.
Halverston recunoaste dilema. Includerea companiilor care produc daune asupra mediului pe lista neagra, spune ea, ar plasa Norvegia intr-o pozitie delicata din moment ce avutia sa nationala se bazeaza pe combustibil fosil.
Dupa parerea ambasadorului american in Norvegia, cazul Wal-Mart ilustreaza un punct slab al procesului de monitorizare a investitiilor in Norvegia: cu putine resurse si mii de companii de acoperit, vor fi alese companii din tarile cu acces mai mare la informatii. Se intampla ca multe din aceste companii sa fie americane.
Desi nu sustine faptul ca exista motive de ordin politic in spatele procesului de selectie, ambasadorul arata ca acest proces este lipsit de rigoare.
Halverson exclude sugestiile de anti-americanism. "Este bineinteles mai usor sa investighezi companiile americane".
De ce sunt atat de multe companii americane? "Este vorba de pozitia noastra dominanta in cadrul economiei mondiale", spune Halverson zambind.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
