Pe străzile din Berlin, precum şi pe cele din New York, sentimentul de declin economic este omniprezent. De ambele părţi ale Atlanticului, nemulţumirea faţă de scumpiri şi politici economice este frecvent menţionată, scriu Roger W. Ferguson, fost vicepreşedinte al Fed, şi Jonas O. Piduhn, masterand la School of International and Public Affairs din cadrul Columbia University, într-un articol de blog pe cfr.org.
Încrederea consumatorilor americani se situa în decembrie 2023 la niveluri nemaiînregistrate de la Marea Criză. Între timp, 70% dintre nemţi cred că condiţiile economice locale se vor înrăutăţi, un procent similar cu cel din ianuarie 2009 şi cu doar 10 procente mai scăzut decât cel de la apogeul pandemiei şi începutul războiului din Ucraina.
Pe baza acestor date, ar fi de aşteptat condiţii recesionare similare de ambele părţi ale Atlanticului. Însă nu este cazul. În 2023, economia americană a avansat cu 2,5%, în timp ce cea germană s-a contractat cu 0,3%. Aceste divergenţe de performanţă economică au început în trimestrul patru al anului 2022 şi au crescut de atunci.
Contrar robusteţei relative a economiei americane, publicul are o evaluare negativă cu privire la situaţia economică. O posibilă explicaţie ţine de rolul ştirilor.
Germania, cea mai mare economie a zonei euro, a reprezentat 28,8% din PIB-ul blocului în 2022. Acum, Germania este în pragul unei recesiuni tehnice. În loc să fie baza zonei euro, economia Germaniei ţine în prezent pe loc progresul blocului.
În ianuarie, 57% dintre nemţi şi-au evaluat situaţia economică personală ca fiind bună, 33% având o părere amestecată. Spre deosebire de ce se întâmplă în SUA, această evaluare se bazează pe circumstanţe explicit recesioniste.
În pofida divergenţei de performanţă economică dintre SUA şi zona euro, ratele inflaţiei din cele două au urmat în general aceeaşi direcţie.
Pe baza datelor privind inflaţia, banca centrală americană (Fed) şi BCE au anunţat că ar putea urma reduceri de dobânzi în acest an, deşi cu calendare diferite. În decembrie, preşedintele Fed a declarat că majorările de dobânzi s-au încheiat cel mai probabil şi că strategii băncii se aşteaptă la trei reduceri de dobânzi în 2024. Totuşi, la începutul lunii ianuarie, voci din interiorul şi exteriorul băncii au avertizat cu privire la o celebrare prematură.
În Europa, preşedinta BCE Christine Lagarde a avertizat că speranţele pieţei privitoare la reduceri de dobânzi în primăvară nu sunt nici realiste, nici nu ajută în lupta cu inflaţia. Aceasta nu se aşteaptă la reduceri de dobânzi înainte de vară. În faţa inflaţiei în declin şi creşterii economice mult mai lente din zona euro, BCE respinge discuţiile privitoare la reduceri de dobânzi la fel de ferm ca şi Fed.
Motivele din spatele acestei abordări similare în pofida condiţiilor economice diferite au legătură cu o combinaţie dintre următorii factori.
Mai întâi, BCE are un mandat unic pentru stabilitatea preţurilor, în timp ce Fed-ul are un mandat dual. Prin urmare, semnele insuficiente privind scăderea inflaţiei cântăresc mai greu pentru BCE şi duc la o reticenţă sporită de a schimba cursul politicii monetare.
În al doilea rând, BCE este conştientă că factori ca turbulenţele din Marea Roşie şi datele privind salariile ar putea face ca inflaţia din zona euro să fie mai persistentă.
Pentru viitorul apropiat, principala problemă pentru băncile centrale de ambele părţi ale Atlanticului va fi cum să evite celebrări premature ale victoriei asupra inflaţiei, menţinând dobânzile ridicate suficient timp pentru a dobânzi o încredere sporită că inflaţia se moderează, dar nu atât de mult încât să încetinească creşterea economică.
Pe străzile din Berlin şi New York, impactul deciziilor băncilor centrale va fi resimţit în lunile următoare.
