Relaxarea politicii monetare, prin reduceri de dobânzi şi achiziţii de active, este un instrument pe care băncile centrale ale economiilor mari din Europa îl folosesc de când criza financiară globală a lovit regiunea în 2008. În zona euro şi alte economii, dobânzile au fost coborâte până în teritoriul negativ. O critică adusă acestei politici este că erodează profiturile băncilor comerciale - creditele au dobânzi mici, iar populaţia este descurajată să-şi lase banii în depozitele băncilor. Criza actuală a forţat şi băncile centrale ale economiilor mai mici să se folosească din plin de relaxarea politicii monetare. Pe 28 mai, Banca Naţională a Poloniei şi-a redus rata dobânzii de referinţă cu 40 de puncte de bază, ducând astfel scăderea cumulată din 17 martie încoace prin trei sesiuni de reducere la 140 puncte de bază. Dobânda este acum de 0,1%. Tăierea va reduce semnificativ marjele nete de profit ale băncilor poloneze şi se va adăuga presiunilor care apasă pe profitabilitate în contextul reducerii afacerilor şi creşterii consturilor creditelor, avertizează strategii agenţiei de rating Moody’s. Prin diminuarea ratelor de dobândă, banca centrală îşi propune să sprijine veniturile gospodăriilor şi finanţele afacerilor, care au suferit din cauza coronacrizei. Scăderea dobânzilor va ajuta la rambursarea împrumuturilor şi va face creditul mai accesibil. Cu toate acestea, deoarece băncile poloneze se finanţează în principal din depozite, acestea au capacitate limitată de a transmite pe deplin ratele dobânzilor mai mici clienţilor lor pentru a reduce costurile de finanţare, arată Moody’s.
