Diviziunile puternice dintre bogaţi şi săraci alimentează un val global de proteste, însă acestea nu reprezintă decât una dintre nemulţumirile care-i scot pe oameni în stradă, potrivit unuia dintre cei mai importanţi cercetători din domeniul inegalităţii economice, scrie Bloomberg.
Diferenţa în creştere puternică de avuţie din America Latină ajută la explicarea protestelor care au explodat în Chile luna trecută, spune Branko Milanovic, economist în cadrul Băncii Mondiale.
Însă în Orientul Mijlociu, cealaltă regiune care se confruntă cu proteste masive şi aproape o lipsă de creştere economică, situaţia este una diferită, nemulţumirea fiind îndreptată direct împotriva sistemelor politice care protejează elitele de orice fel de schimbare.
Protestele au dus la demiterea liderilor din Liban şi Algeria, la căderea regimului din Sudan, împingând guvernul irakian în pragul colapsului. „Nu cred că inegalitatea explică totul“, spune Milanovic. Există de asemenea un „sentiment de excludere din orice decizie importantă, o anumită oboseală. Oamenii simt că nimănui nu-i pasă de ei, reprezentanţii lor politici fiind fie preocupaţi să se îmbogăţească, fie sunt prea globalişti“.
Protestele din ţări latine ca Chile şi Ecuador au ţinit guverne ale căror măsuri au majorat costurile de trai pentru cei care-şi permit cel mai puţin. Argentinienii au demis recent un preşedinte care impunea austeritatea, votând în schimb pentru un populist de stânga.
Diferenţele de avuţie dintre ţări sunt mult mai pronunţate în Orientul Mijlociu, dar în cadrul ţărilor individuale din regiune inegalitatea este în general mai scăzută decât în America Latină.
„Pe măsură ce creşterea la nivel mondial încetineşte, problema instabilităţii sociale s-ar putea dovedi a fi destul de răspândită“, arată Milanovic.
Acesta este renumit pentru a fi dus studiul distribuţiei veniturilor dincolo de ţări sau regiuni individuale. Mesajul analizei sale generale este că clasa de mijloc a lumii a profitat de pe urma globalizării. Următoarea categorie, cea a oamenilor majoritar cu venituri mici şi medii din economiile dezvoltate, nu au generat practic niciun câştig, cei bogaţi luând totul.
Milanovic spune că încearcă să updateze totul până în 2014, arătând că se pare că cei mai bogaţi 1% nu mai se situează atât de sus ca odinioară.
Problema lui este însă că şi acest update va fi depăşit, datele privind distribuţia sosind cu întârziere. Astfel, Milanovic nu poate face decât să analizeze economia din urmă cu câţiva ani.
Iar de atunci, spune acesta, „este foarte probabil ca perioada recentă din SUA, cu reduceri de taxe, a împins din nou în sus categoria celor mai bogaţi 1%“.
