Între 2018 şi 2022, lupta pentru supremaţie în aprovizionarea cu arme a Africii subsahariene s-a dat între China şi Rusia. În cele din urmă Rusia a câştigat, ajungând la o cotă de piaţă de 26%. În Maghreb, producătorii ruşi de arme aprovizionau 40% din piaţă. Apoi a venit ceea ce ar fi trebui să fie o scurtă operaţiune militară rusească în Ucraina. Acum Rusia are nevoie de arme pentru propria armată de oriunde ar fi ele, chiar şi de la Coreea de Nord. Acest lucru înseamnă că pe piaţa africană a rămas un loc liber.
Spre el ţintesc producătorii de armament din Europa de Est. Însă comerţul cu arme cu ţări sărace, din regiuni agitate sau cu guvernări nesigure nu este uşor. Moscova, prin vânzarea de arme, adesea cumpăra influenţă economică şi geopolitică. Pentru est-europeni contează mai mult afacerile. De aceea, unii se uită mai departe. Pentru colosul polonez PGZ, prioritatea sunt exporturile către statele europene. Cehia are clienţi fideli în Asia.
Războiul care se prelungeşte în Ucraina, cursa reînarmării din Europa şi focarele de conflict în creştere la nivel mondial au relansat industria apărării din regiune. Producţia şi-a recăpătat cadenţa de la începutul războiului rece şi nu sunt semne că ritmul va încetini semnificativ prea curând. Cei mari profită cel mai mult. Dintre companiile de profil est-europene, doar gigantul polonez PGZ, cu peste 60 de subsidiare şi deţinut de stat, este prezent în topul 100 al celor mai importanţi producători de arme din lume realizat de Institutul Internaţional pentru Cercetări de Pace din Stockholm (SIPRI).
O investigaţie Reuters a găsit că companiile din industria apărării din Polonia şi Cehia negociază acorduri noi de vânzare de arme, echipamente militare şi servicii în Africa, căutând să atragă clienţii care vor alternative la Rusia, spun oficiali guvernamentali şi surse din piaţă. Companiile est-europene din industria apărării au o poziţie favorabilă în astfel de eforturi deoarece în timpul Războiului Rece erau furnizori importanţi pentru Africa.
Iar tehnologia folosită nu era cu mult diferită de cea a URSS sau rusă. În prezent, ele pot chiar moderniza sistemele vechi. „Cele mai bune pieţe sunt cele africane deoarece acolo încă este folosit echipament sovietic şi acum se vrea adăugarea de tehnologie occidentală“, a explicat Jiri Hynek, preşedintele celei mai mari asociaţii a companiilor din sectorul de apărare din Cehia. „Noi îi spunem occidentalizarea produselor sovietice.“ Cehia a exportat muniţie, arme, avioane şi alte produse militare de 32 milioane euro către 20 state subsahariene în 2022. În 2011, aceste vânzări se situau la doar două milioane de euro. În prezent, Aero Vodochody caută cumpărători pentru aeronava de antrenament şi atac L-39NG şi să modernizeze modelele mai vechi, spune vicepreşedintele companiei ceheşti, Filip Kulstrunk.
Nu este o muncă uşoară, iar rezultatele nu sunt sigure. În 2022, conducătorii Senegalului au decis să abandoneze planul de a achiziţiona patru avioane L-39 NG. Anul trecut aviaţia militară a Ghanei a pus sub semnul îndoielii cumpărarea a şase avioane uşoare de atac ceheşti, un acord în valoare de 111 milioane euro, din cauza lipsei de bani. Totuşi, în această ţară compania cehească LOM Praha asigură din 2017 mentenanţa elicopterelor ruseşti-sovietice Mi-17, Mi-171Sh şi Mi-8. Şi alte firme ceheşti din industria apărării sunt prezente acolo. Aero Vodochody a reuşit să livreze avioane L-39ZA în Nigeria în 2022. Însă firma s-a orientat şi către alte continente. Are un contract solid – 12 aparate L-39NG - cu Vietnam din 2021. Anul trecut Cehia şi Vietnamul s-au angajat în discuţii pentru furnizarea de noi aeronave cehe, radare, arme de foc şi modernizarea unor vehicule blindate.
Potrivit SIPRI, Cehia este principalul furnizor de armament din UE al Vietnamului, care caută să-şi modernizeze armele sovietice şi să le suplimenteze cu tehnologie vestică în condiţiile în care nevoia de securitate în regiune creşte. Venind din Polonia, PGZ, un gigant cu zeci de subsidiare, a lansat şi el discuţii cu posibili clienţi din Africa în ultimul an.
Compania de tehnologie militară poloneză WB Group, care produce, printre altele, drone şi sisteme de rachete, a spus că a observat la un târg de armament din Polonia creşterea interesului din partea unor clienţi africani care până atunci n-au mai fost văzuţi pe acolo. PGZ se laudă însă cu contracte în alte părţi. Spre exemplu, în toamnă a anunţat că a găsit clienţi noi pentru celebrul său lansator de rachete portabil Piorun în Balcani şi ţările baltice.
Piorun şi-a demonstrat valoarea în războiul din Ucraina. Reprezentanţii PGZ au spus că lansatorul a fost cumpărat şi de clienţi din SUA, Japonia şi Indonezia, însă pentru companie prioritare sunt exporturile către ţările europene.
Anul trecut, compania a semnat un memorandum de înţelegere cu Javelin Joint Venture, un parteneriat al Lockheed Martin şi RTX, pentru producerea celebrelor lansatoare de rachete antitanc Javelin. Dar cel mai mare contract din istoria companiei, şi a ţării, este probabil cel din 2022 de a exporta 60 de obuziere autopropulsate Krab în Ucraina. Contractul are o valoare de 650 milioane euro. Polonia nu produce armament doar pentru export. Noul impuls căpătat de industria sa de profil îi va ajuta armata să se înzestreze în cadrul unuia dintre cele mai ambiţioase planuri naţionale de reînarmare din UE. Şi Ungaria se reînarmează. Dacă Polonia va importa masiv tehnică militară din Coreea de Sud, guvernul maghiar a apelat la gigantul german Rheinmetall. Cu ajutorul acestei companii, Ungaria va avea în câţiva ani şase noi fabrici de armament.
