În mâinile lui Putin şi grâul a devenit o armă. De aceea ţările Africii se feresc de Rusia, care a încercat să le impresioneze cu bâta, cu mâncare ieftină şi cu promisiuni deşarte

O gloată de câteva sute de oa­meni fluturau steaguri cu culorile Rusiei şi scandau Wagner, numele celebrului grup de mercenari rus care a luptat în Ucraina, în timp ce incendiau maşini şi atacau sediul central al partidului preşedintelui Nigerului. Această ţară este unul dintre cei mai importanţi parteneri ai Occidentului din Sahel, o regiune mare dar instabilă din Africa.

Sau a fost, pentru că preşedinţia liderului provestic Mohamed Bazoum a fost contestată printr-o lovitură de stat. Cu numai câteva săptămâni înainte, Bazoum a primit la el acasă vizita şefului diplomaţiei Uniunii Europene, care încearcă să recupereze mulţii ani pierduţi şi să-şi refacă influenţa economică în Africa. În acelaşi timp cu răsturnarea de putere din Niger, preşedintele rus Vladimir Putin deschidea la Sankt Petersburg, fosta capitală a Imperiului Rus, summitul „economic şi umanitar“ Rusia-Africa, descris ca o demonstraţie a forţei geopolitice a Moscovei.

A fost a doua ediţie a evenimentului. La prima, din 2019, au participat reprezentanţii de top ai 43 de ţări. La cea de săptămâna trecută nu au venit decât 17. Absenţa lui Moha­med Bazoum este scuzabilă, a fost privat de libertate de către tru­pe militare de elită şi oricum nu era prea mare fan al lui Putin. Din contră, Nigerul condus de el era con­si­de­rat de Paris şi de Washington un stat stra­tegic în lupta cu tero­rismul islamist, unul dintre cei mai de încredere parteneri ai SUA contra Al Qaeda, Sta­tului Islamic şi a organizaţiei militante sectare Boko Haram şi ultimul bastion din Sahel în faţa expansiunii influenţei politice şi militare a Rusiei, scrie Politico.

Dar, după cum o arată prezenţa liderilor africani la summitul de la Sankt Petersburg, influenţa rusă în Africa poate fi considerată cel mult regională. Cu excepţia petrolului, grâu­lui, fertilizatorilor pentru agricultură şi arma­mentului, pe plan economic Rusia este partener doar secun­dar pen­tru acest continent, no­tează Le Monde. În octombrie 2019, în Soci, staţiune litorală de la Marea Neagră, circa 3.000 de delegaţi din Africa, din­tre care 43 au fost şefi de sta­t şi de guvern, s-au putut juca cu cel mai modern model de Kalaşnikov, şi-au putut face selfie-uri cu vehicule blindate ruseşti şi desco­peri ultimele inovaţii ruseşti de vânzare din domeniul energiei atomice, recunoaşterii fa­ciale, mineritului şi altele.

La acel summit, Putin şi-a anunţat intenţia de a promova investiţii ruse şi dubla comerţul cu Africa la 40 de miliarde de dolari în cinci ani. A promis, de asemenea, forumuri similare o dată la trei ani. Dar între timp a venit pandemia de COVID, Rusia a invadat Ucraina, iar con­textul economic şi internaţional s-a schimbat, în unele cazuri până în profunzime. În sectorul nu­clear, Rusia are mai mult succes. Colosul Rosatom construieşte în Egipt a doua centrală nucleară ca mărime a Africii, un proiect de 25 miliarde dolari finanţat în cea mai mare parte de Rusia.

De asemenea, liderul producţiei de dia­man­te Alrosa a descoperit depozite în Zim­babwe, în timp ce gigantul pieţei de aluminiu Rusal sapă după bauxită în Guineea. Iar în Republica Centrafricană mercenarii Wagner administrează principala mină a ţării, Ndassima, şi au construit şi o... berărie. Tot Wagner i-au scos pe francezi din Mali şi se laudă, fără temei, spun diverse surse, că ei l-au înlăturat de la putere pe preşedintele Nigerului Bazoum. Dar din memorandumurile de înţelegere de 12,5 mi­liarde dolari semnate la Soci „nu s-au mate­rializat prea multe“, spune Thierry Vircoulon, analist la Institutul Francez de Relaţii Interna­ţionale. El a menţionat un acord de 500 de milioane de dolari pentru renovarea unei căi ferate din Republica Democrată Congo care „a fost uitat rapid“.

„Acestea sunt ceea ce eu numesc contracte bune doar ca să-ţi ia ochii şi fac parte din strate­gia Rusiei, una care aminteşte de fapt de URSS, de a face lucrurile să pară mai mari de­cât sunt“, a explicat Vircoulon. Spre compa­raţie, la summitul de anul trecut UE-Uniunea Africană s-a stabilit că Europa va investi în Africa 25 de miliarde de dolari în fiecare an timp de şapte ani, ceea ce se adaugă la investi­ţiile străine directe de 250 miliarde dolari de până acum ale UE în ţările africane.

Analiştii au observat că multora dintre promi­siunile făcute la summit le lipsesc detaliile concrete. La forumul ruso-african de la Sankt Petersburg, Putin pare să fi jucat cartea alimen­telor deoarece a promis grâu gratuit pentru şase state extrem de sărace.

Moscova a blocat recent exporturile pe Marea Neagră de grâu din Ucraina, până acum unul din principalii furnizori de cereale pentru ţările sărace, iar prin livrările gratuite arată că Rusia poate înlocui pe piaţa internaţională ţara invadată, salvând astfel Africa de la o nouă criză alimentară.

Unul din primii beneficiari este Mali, stat din Sahel unde activează Wagner şi care a devenit principalul aliat al Rusiei în regiune. Analiştii spun că guvernele africane tratează Rusia cu răceală tocmai din cauza deciziei Moscovei de a bloca cerealele ucrainene. Rusia a dat vina pe presiunile vestice pentru prezenţa redusă a delegaţiilor africane la summitul rus dedicat lor. În prezent, Rusia nu controlează doar fluxurile de grâu spre Africa. Nigerul, unde Franţa a mutat 1.000 de soldaţi din Mali după căderea acesteia sub controlul forţelor militare ajutate de Wagner, era pe cale să iasă anul acesta cu petrol pe pieţele internaţionale, devenind exportator mai ales pentru ţările vecine sau africane.