Sub conducerea ministrului de finante Gordon Brown, economia britanica a evoluat chiar si in ciuda volumului mare de fonduri de stat cheltuite pe programe publice, scrie The Wall Street Journal. Insa, pregatindu-se sa devina prim-ministru, Brown se confrunta cu provocari importante.
Britanicii sunt mai bogati, iar centrul financiar al Londrei este infloritor. Marea Britanie si-a deschis larg portile in fata intrarilor de capital strain si imigrarii legale, cu efecte minime comparativ cu ceea ce s-a intamplat in Statele Unite si Europa.
Brown, care se bucura de o libertate aproape deplina de a conduce economia sub conducerea primului-ministru Tony Blair, a majorat taxele si numarul functionarilor guvernamentali intr-o perioada in care alte economii dezvoltate incearca sa opereze reduceri.
Acum, pregatindu-se sa preia pozitia de prim-ministru de la vechiul sau prieten si rival, Brown se confrunta cu comparatii dezavantajoase, cat si cu noi perspective dificile de ordin politic. Blair are un talent de avocat in articularea oricarui argument si instinctul unui actor in fata camerei. Brown poate parea stangaci. Fostul jucator de rugbi isi asalteaza adesea opozantii cu volume intregi de date si rapoarte speciale.
Problema cu care se confrunta in prezent: desi economia avanseaza cu un ritm de 3%, incep sa apara efectele majorarii taxelor si preturilor la utilitati. Intre timp, inclinatia lui Brown catre ajustarea taxelor a dublat codul fiscal, care a ajuns la 8.300 de pagini, acesta plasandu-se pe locul doi in lume ca marime din randul a 20 de mari economii, dupa India, conform unui studiu realizat de Banca Mondiala si firma de audit PricewaterhouseCoopers in noiembrie.
Brown este asteptat sa confirme in discursul sau anual privitor la buget faptul ca cresterea cheltuielilor va trebui sa incetineasca incepand de anul viitor.
Partidul Laburist este asteptat sa voteze in iunie succesorul lui Blair in pozitia de lider al partidului. Brown este favoritul, iar el va deveni apoi prim-ministru gratie majoritatii parlamentare a partidului. Totusi, Brown va trebui sa lupte pentru a ramane la putere odata ce intreg electoratul se va pronunta in aceasta privinta.
Conform unui sondaj de opinie realizat de ICM Research si publicat de The Guardian, Partidul Conservator de opozitie condus de David Cameron, care are un stil oratoric similar celui al actualului prim-ministru, se plaseaza pe prima pozitie in preferintele alegatorilor, cu 15 procente mai mult decat Partidul Laburist condus de Brown.
Conservatorii il acuza pe Brown ca banii alocati scolilor, spitalelor si transportului nu au adus niciun fel de imbunatatire, el urmand probabil sa se confrunte cu critici similare in momentul prezentarii bugetului. Totusi, Brown este asteptat sa prezinte planuri de imbunatatire a scolilor britanice, un element vital al programului sau de globalizare. Liderii sectorului de business spun ca Marea Britanie isi pierde avantajele de ordin competitiv sub conducerea lui Brown si doresc taxe corporatiste mai mici.
Cititor infocat, iubitor de poezie, Brown a scris recent o carte de eseuri intitulata "Courage", care va fi publicata in mai. "Imi place sa lucrez la o multime de proiecte si de aceea sunt mereu inconjurat de hartii si carti", spune Brown.
Timp de cinci ani, Brown s-a intalnit cu Printesa Margareta, fiica Regelui Mihai de Romania. "Nu am incetat niciodata sa-l iubesc, insa intr-o zi relatia cu el nu mi s-a mai parut potrivita. Era permanent preocupat de politica", declara printesa intr-un interviu acordat unei reviste britanice.
Cand Partidul Laburist a venit la putere in 1997, Blair si Brown au facut schimb de resedinte pentru ca resedinta ministrului de finante, aflata la numarul 11 pe Downing Street, este mai mare. Brown, pe atunci necasatorit, s-a mutat la numarul 10 tot pe Downing Street si inca locuieste aici.
In 2000, la varsta de 49 de ani, Brown s-a casatorit cu Sarah Macaulay, cofondatoare a unei firme de PR. Casatoria pare a fi una traditionala: Macaulay a preluat numele sotului ei, a renuntat la locul de munca si evita implicarea in treburi politice.
Fiica nascuta prematur a celor doi, Jennifer Jane, a murit dupa numai zece zile in 2002. Castigurile ce vor fi obtinute din vanzarea cartii sale vor merge catre o fundatie de caritate creata de cei doi pentru finantarea cercetarii in domeniul complicatiilor sarcinii.
Cei doi mai au un fiu de 3 ani, John, si un alt fiu de 8 luni, James Fraser, care sufera de o boala ereditara.
Brown, in varsta de 56 de ani, spune ca vrea sa recupereze sentimentul pierdut de "Britishness". Acesta descrie relatia cu Statele Unite ca avand "un rol central in ceea ce facem noi ca tara". Desi are putine sanse de a stabili o relatie la fel de stransa cu presedintele american ca aceea pe care o are Blair, o ruptura spectaculoasa este la fel de improbabila. Brown isi petrece vacantele de vara in Cape Cod, Massachusetts, fiind un admirator infocat al intreprinderilor americane.
De la inceputul lui 1997, Brown a incercat din rasputeri sa elimine temerile ca va repeta greselile comise de predecesorii sai laburisti, ale caror taxe si cheltuieli excesive au dus la recesiuni si crize monetare. El a conferit independenta Bancii Angliei, eliminand temerile privitoare la implicarea sa in politica monetara. Brown chiar a redus taxele corporatiste, de la 33 la 30%.
Desi a promis ca nu va majora taxele pe venit, promisiune pe care a respectat-o, Brown a gasit noi metode de a strange fonduri pentru programele sale publice. In 1997, acesta a eliminat o scutire de taxe pentru fonduri de pensii, a majorat taxa platita de britanici la achizitia unei proprietati si a ridicat treptat pragurile taxei pe venit astfel incat numarul britanicilor ce platesc rata de 40% a crescut cu aproape 60%.
Recent, el a majorat taxa impusa pasagerilor liniilor aeriene in numele combaterii incalzirii globale.
In 2000, Brown era dispus la cheltuieli majore. Biograful Robert Peston a intitulat un capitol al unei carti "Cum a castigat Brown increderea pietelor financiare pentru a fi un adevarat socialist". Interpretarea este gresita, sustine Brown. Scopul sau este de a oferi servicii de care oamenii au nevoie pentru a supravietui dislocarilor provocate de globalizare.
Pana acum, aceasta abordare pare sa fi dat roade. In momentul extinderii UE in 2004, Marea Britanie a permis intrarea polonezilor, slovacilor si a altora aflati in cautare de locuri de munca. In primii doi ani, 600.000 de imigranti au patruns in Marea Britanie, iar efectul acestui fenomen asupra economiei britanice pare sa fi fost unul benefic.
In timp ce Franta si Spania fac eforturi pentru a tine companiile straine de utilitati la distanta, britanicii nu au avut o reactie foarte pronuntata fata de vestea ca o companie spaniola doreste sa achizitioneze Scottish Power. Blair s-a laudat liderilor UE anul trecut ca Downing Street este deservita de catre o companie franceza de electricitate si de patru companii de gaze, dintre care numai una britanica.
Tocmai inclinatia lui Brown catre cheltuieli considerabile ii ingrijoreaza pe unii economisti. Astazi, cheltuielile guvernamentale reprezinta 45% din PIB-ul britanic, numai cu un punct procentual sub media europeana.
Brown sustine ca nu are de ales. Infrastructura publica a Marii Britanii nu a mai beneficiat de investitii timp de decenii.
Decizia lui Brown de majorare a taxelor in scopul realizarii unor investitii in sanatate a fost o miscare populara. Pana anul viitor, bugetul anual al Serviciilor Nationale de Sanatate va fi dublat in termeni reali fata de 1997, pana la 92 mld. lire sterline.
St. Bartholomew si The London, spitale din Londra, trec printr-un program de dezvoltare in valoare de un miliard de lire sterline. Proiectul este cel mai mare dintr-o serie de 100 dezvoltate in intreaga tara.
Totusi, multi se plang ca aceste cheltuieli nu s-au tradus intr-o imbunatatire a serviciilor. Numarul paturilor din spitalele britanice a scazut de fapt din 1997 incoace. Aproximativ jumatate din cheltuieli au reprezentat majorari ale salariilor doctorilor si asistentelor, dar doctorii nu sunt multumiti. Unii spun ca sistemul britanic de sanatate are nevoie de o doza de capitalism. Se spune ca Brown l-a impiedicat pe Blair sa faca schimbari in acest sens.
Multe spitale au datorii, unele fac disponibilizari, altele sunt inchise.
Exista si alte programe lansate de Brown care nu l-au ajutat pe acesta din punct de vedere politic, cum ar fi eforturile de privatizare si reabilitare a sistemului de cai ferate al tarii, sau programul de retehnologizare a metroului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
