Împrumutul secret pe care Grecia l-a luat de la Goldman Sachs în 2001 a fost încă de la început o greşeală costisitoare.
În ziua în care s-a ajuns la un acord pentru încheierea tranzacţiei, guvernul grec îi datora deja băncii cu 600 mil. euro mai mult decât suma de 2,8 mld. euro pe care a împrumutat-o, a afirmat Spyros Papanicolau, cel care a preluat în 2005 conducerea agenţiei de management al datoriei Greciei, citat de Bloomberg.
În 2005, preţul tranzacţiei, un instrument financiar derivat care a mascat creditul şi despre care Grecia nu s-a consultat cu alţi creditori din cauza presiunilor băncii americane, urcase la 5,1 miliarde de euro, explică Papanicolau.
El şi predecesorul său Christoforos Sardelis dezvăluie pentru prima dată detaliile contractului care a ajutat Grecia să îşi mascheze datoria suverană în creştere pentru a părea că respectă cerinţele Uniunii Europene, şi spun că ţara nu a ştiut ce a cumpărat şi a nu a fost pregătită pentru a evalua riscurile şi costurile împrumutului. Câştigul instantaneu obţinut de Goldman Sachs din această tranzacţie arată care sunt riscurile şi pericolele cu care se confruntă clienţii care se împlică în operaţiuni complexe, personalizate pentru care nu există preţuri comparabile pe piaţă, iar taxele şi comisioanele nu se cunosc.
"Ca şi municipalităţile, Grecia este un exemplu de client slab pregătit care a fost zdrobit. Aceste tranzacţii sunt structurate pentru a nu fi înţelese de clienţi, iar Goldman este nemiloasă când trebuie să se asigure că interesele sale nu sunt compromise - acest lucru face parte din ADN-ul organizaţiei", spune Satyajit Das, consultant de risc şi autorul cărţii «Bani extremi: stăpânii universului şi cultul riscului»".
Câştigul de 600 mil. euro reprezintă 12% din încasările de 6,35 miliarde de dolari raportate de Goldman Sachs din tranzacţii şi din principalele investiţii realizate în anul 2001, un segment al afacerii care include venitul fix al băncii, divizia de valute şi materii prime, datorită căruia instituţia financiară a obţinut vânzări record în acel an.
Sardelis şi Papanicolau au menţionat că mai multe bănci, printre care şi Goldman Sachs, au prezentat propuneri pentru a gestiona datoria Greciei. Banca era reprezentată în acea perioadă de executivul pe vânzări în Europa Addy Loudiadis. Contractul cu instrumente derivate pe care Loudiadisi l-a oferit lui Sardelis în 2001 a fost foarte complex.
"Sardelis nu a putut face ceea ce ar trebui să facă orice manager de datorie atunci când ia un împrumut, şi anume să meargă pe piaţă şi să verifice preţurile, pentru că Goldman l-a anunţat că în acest caz acordul nu va mai fi valabil", spune Papanicolau.
"În afacerile secrete, intermediarii deţin controlul şi îl folosesc pentru a stoarce cât mai mulţi bani de la contribuabili. Puterea de negociere este în mâna băncilor de investiţii", spune Gustavo Piga, profesor de economie la Universiatea din Roma Tor Vergata.
Biroul de statistică al UE Eurostat a anunţat că Grecia nu a raportat tranzacţia în 2008 când instituţia a cerut statelor date privind datoriile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
