♦ TAP, ultimul segment al proiectului, va aduce gaze azere de la graniţa greco-turcă până în Italia, acesta urmând să fie finalizat la mijlocul acestei luni.
Tensiunile dintre UE şi Turcia şi conflictul continuu dintre Armenia şi Azerbaidjan complică lucrurile chiar în momentul în care proiectul Southern Gas Corridor (SGC) se pregăteşte să livreze gaze azere către pieţele europene, scrie Deutsche Welle.
Principala sursă de gaze este câmpul Shah Deniz, localizat în zona economică a Azerbaidjanului. Proiectul consistă din trei conducte cu o lungime totală de aproape 4.000 de km: South Caucasus Pipeline (SCP) care leagă Azerbaidjanul de Georgia, Trans-Anatolian Pipeline (TANAP) de-a lungul Turciei şi TAP (Trans-Adriatic Pipeline) care leagă Grecia, Albania şi Italia cu un segment offshore. Întrebat dacă SGC va concura cu Turkish Stream, Vitaly Baylarbayov, vicepreşedinte adjunct al SOCAR, compania petrolieră de stat a Azerbaidjanului, declara la începutul anului că răspunsul este nu, potrivit Euractiv. „Indiferent că vor exista gaze ruseşti, libiene, algeriene sau alte gaze, nu contează, pentru că ne-am asigurat locul“.
Thomas Bareiss, secretar de stat în cadrul ministerului german al economiei şi energiei, declara la rândul său recent că SGC joacă un rol important în eforturile Germaniei şi Europei de a-şi întări securitatea energetică.
Comentariile acestuia au venit pe fondul unor dezbateri aprinse în Germania cu privire la implementarea Nord Stream 2, un gazoduct care va livra gaze ruseşti către Germania via Marea Baltică, scrie Emerging Europe.
Americanii sunt împotriva Nord Stream 2, însă susţin SGC.
Experţii sunt în unanimitate de acord cu privire la angajamentul viitoarei administraţii Biden faţă de SGC. Proiectul a fost susţinut de două administraţii anterioare, iar strategia nu este aşteptată să se schimbe, scrie Deutsche Welle.
SGC este cel mai mare proiect de gaze din lume din 2017. TAP, ultimul segment al proiectului, va aduce gaze azere de la graniţa greaco-turcă până în Italia, acesta urmând să fie finalizat la mijlocul acestei luni, potrivit lui Luca Schieppati, managing director al TAP. Pregătirile pentru lansarea activităţilor comerciale merg conform planului.
„SGC va aduce gaze naturale în Europa dintr-o sursă nouă şi printr-o rută nouă, întărind astfel securitatea şi diversificarea surselor de aprovizionare ale continentului“, a declarat acesta, adăugând că, în funcţie de condiţiile de pe pieţe, TAP şi-ar putea dubla capacitatea la 20 miliarde de metri cubi pe an.
Potrivit lui Schieppatti, gazele din Azerbaidjan sunt aştepate să acopere aproximativ 30%, 20% şi 12% din cererea internă de gaze din Bulgaria, Grecia şi Italia. Proiectul va întări rolul de tranzit de gaze către Europa de sud-est al Greciei şi va face preţurile energiei din Italia mai competitive.
Gazoductul va promova de asemenea gazeificarea Balcanilor de Vest, în prezent dependenţi de cărbune produs local.
Experţii văd războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia drept un factor semnificativ de risc, dar Mariana Liakopoulou, de la NATO Association of Canada nu crede că există riscul unei stopări iminente a fluxului de gaze în acest moment. Experţii turci sugerează o convergenţă de interese între UE şi Turcia cu privire la infrastructurile energetice din Azerbaidjan.
Infrastructura de gaze a Turciei s-a dezvoltat rapid în ultimul deceniu. Ţara deţine acum cea mai mare piaţă de electricitate şi gaze din regiune. Rolul Turciei pe pieţele europene de gaze nu se va situa însă nicidecum aproape de nivelul celui al Ucrainei de dinainte de 2011.
„Viziunea unei pieţe competitive penru gaze ar trebui să reprezinte o motivaţie majoră atât pentru UE, cât şi pentru Turcia, pentru întărirea relaţiilor“, arată Guerkan Kumbaroglu, profesor la Universitatea Bogazici.
