În anii ’50 energia nucleară a fost prezentată publicului american ca fiind cheia către un viitor bogat în energie atât de ieftină încât consumul nu va mai fi contorizat, adică aproape gratuită. Însă în prezent companiile din industria energetică se confruntă cu o realitate la care nu s-au aşteptat, în care funcţionarea termocentralelor pe bază de gaze naturale este mai ieftină decât cea a centralelor nucleare, scrie The Wall Street Journal.
Primul avantaj al centralelor pe gaze în faţa celor nucleare se vede în costurile fixe. O centrală modernă pe gaze plăteşte circa 15.000 de dolari per MW instalat, faţă de 30.000 de dolari în cazul centralelor pe cărbune şi 90.000 de dolari pentru cele nucleare, potrivit estimărilor autorităţilor americane. Centralele nucleare plătesc mult şi pentru echipamente şi servicii de siguranţă, costuri care sunt mai mari decât cele suportate de alte tipuri de unităţi deoarece folosesc material radioactiv şi funcţionează la temperaturi extreme.
Preţul combustibilului nuclear, deşi în creştere, nu are o pondere prea mare în cheltuielile unei centrale atomice. În schimb, la centralele pe gaze combustibilul reprezintă costul principal, iar preţul gazelor scade mereu. În SUA preţul mediu al gazelor naturale pe piaţa spot s-a redus cu 31% anul trecut, de la 142 dolari pe mia de metri cubi la puţin sub 100 dolari pe mia de metri cubi, aproape de minimul istoric, potrivit agenţiei federale a energiei. Acest lucru conferă un avantaj enorm centralelor pe gaze în faţa centralelor nucleare mici sau a celor vechi care au nevoie de reparaţii capitale.
În jur de 40% din centralele nucleare din SUA vând electricitate pe pieţe liberalizate, unde şi cele care ard cărbuni au probleme în a concura cu energia din gaze naturale. Concurenţa reduce astfel preţurile energiei, ceea ce este un lucru pozitiv pentru consumatori, însă îi dezavantajează pe vânzători. Atunci când preţul energiei scade, centralelor nucleare mici le este mai greu să suporte costurile fixe.
Unele centrale nucleare reuşesc să rămână profitabile doar datorită unor plăţi speciale pentru că au unităţi în funcţiune în orice moment, spune Hugh Wynne, analist la firma Sanford C. Bernstein & Co. Aceste plăţi reprezintă o sursă substanţială de venituri pentru centralele atomice amplasate în statele mai înstărite de pe Coasta de Est. Fondurile vin în completarea banilor din vânzarea electricităţii.
În schimb, în zone mai sărace plăţile speciale nu au o contribuţie prea mare, a adăugat Wynne.
Un val de închideri de centrale nucleare
În faţa acestei situaţii, câteva companii care administrează centrale atomice au anunţat că le vor închide. Dominion Energy Resources îşi va închide centrala de 556 MW din Wisconsin anul acesta, deşi mai sunt 20 de ani până la expirarea licenţei de funcţionare.
Compania a precizat că va fi mai ieftin să livreze consumatorilor energie cumpărată de pe piaţă decât să continue să producă prin centrala proprie.
Exelon, firmă care operează 17 reactoare, 20% din capacitatea nucleară a SUA, îşi va închide centrala din New Jersey în 2019, cu 10 ani înaintea expirării licenţei, tot din cauza condiţiilor de pe piaţă.
Însă venirea prea rapidă a unui val de închideri de centrale nucleare va îngreuna sarcina industriei energetice de a-şi reduce emisiile de gaze de seră. Centralele pe cărbuni produc cea mai mare cantitate de emisii, iar cele pe gaze eliberează în atmosferă cam jumătate cât cele pe cărbuni. Centralele nucleare, care asigură 20% din producţia de energie a SUA, sunt cea mai importantă sursă de electricitate nepoluantă din ţară.
Dacă administraţia preşedintelui Barack Obama sau Congresul ar lua măsuri de limitare a emisiilor de gaze de seră, valoarea centralelor nucleare ar creşte, apreciază Dan Lashof, care conduce programul de energie verde al ONG-ului Natural Resources Defense Council.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
