La trei săptămâni după ce a recunoscut că a trişat la testele de po-luare din SUA, VW trebuie să scoată la lumină vinovaţii. Acum, cu Winterkorn dat afară de la conducere şi cum problemele companiei sunt scoase la suprafaţă, unii executivi ies la rampă şi spun că VW trebuie să-şi schimbe atitudinea. „Trebuie să ne fluidizăm procesele. Această companie trebuie să înveţe luând-o pe calea grea şi să folosească această oportunitate pentru a se pune în ordine, iar 600.000 de oameni din întreaga lume trebuie conduşi în alt fel“, a afirmat Michael Horn, CEO al VW America în faţa unei comisii de audit a Congresului SUA.
Bernd Osterloh, membru al boardului de supraveghere al VW, a fost şi mai precis într-o scrisoare adresată angajaţilor pe 24 septembrie, la o săptămână după ce autorităţile americane au anunţat că VW trişează la testele de poluare. „Avem nevoie pentru viitor de un climat în care problemele nu sunt ascunse, ci pot fi comunicate în mod deschis superiorilor“, a spus Osterloh. El îi reprezintă pe salariaţii companiei în board. „Avem nevoie de o cultură care face posibilă şi permite discuţiile cu superiorii pentru găsirea celei mai bune opţiuni“, arăta Osterloh în scrisoare.
Cinci foşti executivi ai VW intervievaţi de Reuters şi observatori din industrie spun despre stilul de management al lui Winterkorn că cultiva frica, că putea fi comparat cu un autoritarism neîngrădit în parte din cauza sctructurii companiei unică în industria auto germană.
„Cultura şi structura de organizare a VW nu sunt comparabile cu cele ale Daimler sau BMW, este ceva specific“, explică Ferdinand Dudenhöffer, profesor expert în industria auto la Universitatea Duisburg-Essen. „Tot ceea ce auzi când vorbeşti cu oamenii este că la VW existau presiuni speciale“.
Toate companiile germane au două board-uri: cel de management, unde şef este directorul executiv, supraveghează activitatea de zi cu zi, şi consiliul de supraveghere, căruia îi raportează CEO-ul. Boardul de supraveghere poate angaja sau concedia membrii boardului şi trebuie să semneze deciziile strategice majore.
Dudenhöffer apreciază că acest sistem nu funcţiona cu trebuie la VW. „La Daimler şi BMW, ai un consiliu de supraveghere în faţa căruia răspunde CEO-ul. Dar la VW nu ai o astfel de autoritate“, a spus profesorul.
Din cele 20 de locuri ale boardului de supraveghere de la VW nouă revin reprezentanţilor salariaţilor şi acţionarilor, ceea ce respectă prevederile legale care cer reprezentare egală.
Însă VW diferă de alţi constructori auto germani prin faptul că landul unde compania îşi are baza, Saxonia Inferioară, are două locuri în boardul de supraveghere. La Daimpler şi BMW niciun politician nu figurează în acest gen de consilii.
Observatorii din industrie spun că reprezentanţii Saxoniei Inferioare şi cei ai salariaşilor au un scop comun: protejarea locurilor de muncă şi pe cei mai mari angajatori locali. Consecinţa este că ei sunt dispuşi să dea CEO-ului mână liberă atât timp cât acesta menţine sau creează locuri de muncă.
Henning Gebhardt, analist la Deutsche Bank, spune că guvernanţa corporatistă nu a progresat prea mult la VW.
Winterkorn are susţinători. Marc Trahan, vicepreşedinte executiv al VW America ieşit la pensie spune că Winterkorn şi unii din inginerii săi de top nu ar fi acceptat niciodată ca grupul să trişeze.
„În cunosc pe Winterkorn personal. Îi ştiu pe aceşti oameni personal. Nu se poate ca ei să fi permis frauda, ca legea din SUA să fie încălcată“, spune Trahan.
Directorul de design al VW, Klaus Bischoff, nu şi-l poate imagina pe Winterkorn tolerând încălcarea legii. „A fost un inginer << hard-core >> îndrăgostit de partea mecanică a maşinii, dar care nu avea nimic de-a face cu chestiunile care ţin de software“, spune Bischoff.
Winterkorn s-a născut în 1947 şi are un trecut modest: părinţii săi au fost refugiaţi de etine germană care cu puţin timp înainte de naşterea copilului au fugit din Ungaria post-belică. A studiat metalurgia, apoi a urcat pe scara profesională a grupului de inginerie Bosch. Winterkorn s-a angajat la Audi în 1981, apoi s-a mutat la divizia brandului VW, apoi în cartierul general al grupului.
La acea vreme, VW era condus de Ferdinand Piech, nepotul omului care a inventat VW Beetle. Cu reputaţie de şef exigent, Piech a dominat compania timp de peste două decenii ca director executiv şi apoi ca preşedinte până în aprilie anul acesta, când în urma tentativei de a-l alunga pe Winterkorn a fost forţat să plece.
Curând după ce a devenit CEO, în 2007, Winterkorn a decis să facă din VW cel mai mare producător auto din lume. Aceasta însemna cucerirea celei ce atunci era cea mai mare piaţă auto din lume, SUA.
Sub Winterkorn, grupul aproape că şi-a dublat vânzările anuale globale la 10 milioane de maşini, şi veniturile la 200 de miliarde de euro. În prima jumătate a acestui an, VW a vândut, în sfârşit, mai multe maşini decât principalul său rival, Toyota, din Japonia.
Un fost director de vânzări a explicat că din cauza acestei ţine presiunile au crescut. „dacă nu-ţi plăcea, erai forţat să-şi ceri plecarea şi dat afară din afacere pe baza performanţei“, a explicat el.
Un alt fost executiv al VW a descris un stil autoritar, cum uneori managerii de brand era trataţi cumva „necuviincios“. Un astfel de comportament nu este tipic industriei de profil.
O victimă de „soi“ a fost un fost şef al diviziei americane a VW, Jonathan Browning. Acesta a părăsit compania în 2013. La acea vreme surse apropiate situaţiei au declarat pentru Reuters că acesta a fost concediat pentru că nu a reuşit să atingă ţintele agresive de vânzări.
Când divizia era administrată de Browning, Winterkorn a învinovăţit managementul din SUA pentru o serie de probleme variind de la eşecul de a împrospăta modelul Passat la probleme mărunte precum vopseaua.
La un test efectuat în iulie 2013 în SUA, Winterkorn a observat o umflătură mică în vopseaua unui model Beetle. Potrivit unei surse de la VW, grosimea vopselei a depăşit standardele companiei cu mai puţin de un milimetru, însă Winterkorn tot le-a ţinut inginerilor o lecţie despre risipă.
În aceeaşi vizită, Winterkorn le-a spus directorilor săi că este nemulţumit că VW nu a oferi maşini vopsite într-o anumită nuanţă de roşu care avea succes la concurenţă.
Winterkorn a menţionat această problemă la un an de la plecarea lui Browning. „Ar fi trebuit să vină şi să spună <<Domnule Winterkorn, trebuie să aducem la zi Passatul. . Ar fi trebuit să sară pe birouo meu>>“, a povestit el pentru revista Der Spiegel. Însă mai mulţi manageri de la VW spun că puţini executivi îndrăzneau să îl abordeze pe Winterkorn.
„Exista întotdeauna distanţă, teamă şi respect. Dacă ar fi venit în vizită, sau dacă tu ar fi trebuit să te duci la el, pulsul ţi-ar fi crescut. Dacă îi aduceai veşti proaste, acelea erau momentele în care el devenea chiar neplăcut, şi gălăgios şi chiar obraznic“, explică un fost executiv al VW.
Nici în public Winterkorn nu lăsa să-i scape ocazia de a demonstra cine este şeful. Un clip video filmat în urmă cu patru ani ani la o expoziţie auto poate da o idee despre stilul CEO-ului. În acest clip, executivul inspectează, înconjurat de o ceată de directori îmbrăcaţi în costume negre, un model nou lansat de rivalul sud-coreean Hyundai. El dă roată maşinii, inspectează mecanismul de blocare de pe haion şi apoi se urcă la volan. Mai întâi ciocăne bordul, apoi ajustează volanul şi descoperă ceva cere nu-l încântă: se mişcă fără zgomot, ceva ce nu se întâmplă la modelele VW şi BMW.
„Bischoff!“, latră el – nu foloseşte numele de botez -, chemându-l pe directorul de design al VW. „Nimic nu zornăie aici“, spune el îmbufnat.
Întrebat despre exerienţa sa cu Winterkorn, Bischoff răsunde pentru Reuters: „Winterkorn a vrut întotdeauna cele mai bune soluţii şi a împins angajaţii spre cele mai înalte ţinte, dar nu ar fi corect să spunem despre el că este un şef fără milă, intimidant. Bineînţeles, sărea în sus când ceva nu mergea cum trebuie şi nu-şi făcea doar prieteni având acel temperament. Am trecut şi prin experienţa care mi.au arătat partea umană a sa, omul având o slăbiciune pentru soarta omului“.
