Cernobîl, Zaporojie, poate şi Ucraina Sud. Printre trofeele urmărite şi cucerite de armata rusă în Ucraina sunt şi preţioasele centrale nucleare de acolo. Oricare ar fi planurile Moscovei cu aceste centrale atomice - şantaj, forţă de negociere mai mare, comerţ cu electricitate, distrugerea economiei -, ele nu pot fi realizate fără ajutorul gigantului rus Rosatom, controlat de stat. Rosatom şi-a făcut deja simţită prezenţa la Zaporojie, centrala despre care se spune că a fost bombardată de armata rusă.
Iar sancţiunile occidentale împotriva acestei companii, considerate ca fiind, asemenea lui Gazprom, instrument de presiune în mâinile Kremlinului, au întârziat să apară. Semn bun pentru Ungaria lui Viktor Orban şi pentru Franţa lui Emmanuel Macron.
Orban vrea să obţină independenţă energetică prin extinderea unei centrale nucleare cu ajutorul tehnologiei ruseşti şi mai ales cu 10 miliarde de euro primiţi de la Moscova. Nu degeaba ori de câte ori este anunţat un nou val de sancţiuni occidentale asupra Rusiei oficiali de top maghiari ies în public şi asigură că acestea nu vizează şi energia venită de la ruşi.
Aventura romantică a Franţei cu industria nucleară rusă este şi mai complicată. Chiar în urmă cu o săptămână, când armata rusă era în plin avânt în campania ei de cucerire şi distrugere de teritorii şi obiective ucrainene, cotidianul francez Le Figaro scria, citând surse guvernamentale, că statul francez este pregătit să-i cedeze lui Rosatom 20% dintr-o companie franceză strategică pentru industria nucleară. Este vorba de GEAST, care produce turbinele pentru reactoare Arabelle. Fără aceste componente, reactoarele nu pot exista. O altă companie de stat franceză, EDF, deţine restul de 80% din capitalul GEAST.
Le Figaro subliniază că legăturile dintre sectoarele atomice din Rusia şi Franţa sunt foarte strânse. GEAST ar urma să revină curând în mâinile statului francez în virtutea unui acord semnat recent de EDF cu proprietarul GE, din SUA. Acordul prevede preluarea unei divizii mai mari a GE, care include şi GEAST.
Revenirea a fost sărbătorită însă cu mult fast de Macron încă din februarie, la Belfort, unde-şi are sediul producătorul celebrelor turbine.
Tot Macron este cel care a vândut americanilor compania, în 2015, când era ministrul economiei.
Turbinele Arabelle, o mândrie a industriei atomice franceze, sunt folosite la mai multe reactoare ale Rosatom, dar şi la reactoare de pe submarine cu propulsie nucleară.
Informaţiile prezentate de Le Figaro au fost negate de guvernul de la Paris. Dar nimeni nu poate nega prietenia nucleară dintre Franţa şi Rusia. Chiar la sfârşitul anului trecut, când lipsa gazului rusesc producea o criză energetică în UE, iar Washingtonul avertiza că Rusia pregăteşte invadarea Ucrainei, grupul francez Framatome încheia un nou acord de cooperare strategică cu Rosatom. Era o continuare a unei relaţii speciale care a început în 2017.
► Rosatom este cel mai mare exportator de reactoare nucleare din lume, dar şi unul dintre principalii producători de uraniu îmbogăţit, combustibilul nuclear. Tocmai acest uraniu poate fi motivul pentru care SUA doar s-au gândit până acum să sancţioneze industria atomică a Rusiei. Piaţa este mare, dar furnizorii sunt puţini, iar sancţiunile ar lovi nu doar exporturile ruseşti de uraniu îmbogăţit ci toată piaţa. Scumpirea combustibilului nuclear ar pune o povară financiară suplimentară pe chiar centralele nucleare americane.
Acţionarul majoritar al Framatome este EDF. Compania contribuie cu tehnologie proprie de siguranţă la reactoarele Rosatom (de tipul VVER). EDF şi gigantul rus cooperează însă în multe alte domenii, cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea.
Anul acesta Macron a anunţat eforturi noi din partea statului francez pentru revitalizarea industriei nucleare, ceea ce sugerează că planul său ar fi să facă din Franţa un jucător important pe această piaţă, cu ajutorul Rusiei. La fel de frumos visa înainte de războiul din Ucraina şi Berlinul, care a ţinut până în ultimul moment cu dinţii de gazoductul rus Nord Stream 2. Conducta ar fi adus în Germania suficiente gaze ruseşti pentru a face din această ţară unul dintre cele mai puternice centre europene ale gazelor naturale. Războiul a forţat guvernul de la Berlin să îngheţe proiectul, dezvoltat de companii germane mari în colaborare cu Gazprom.
Şi Finlanda are o cooperare cu Rosatom pentru construirea unei centrale nucleare, dar guvernul de acolo a reacţionat la agresiunile Rusiei din Ucraina prin îngheţarea proiectului. Compania rusă a dus în ultimii ani o campanie agresivă de cucerire de noi pieţe, ajungând până în Armenia, Serbia, Bolivia, Filipine, Turcia, Emiratele Arabe Unite şi Egipt. Înţelegerile încheiate cu unele dintre aceste state sunt pentru construirea de reactoare, altele pentru furnizarea de combustibil nuclear.
Un model de afaceri pentru care Rosatom a devenit celebru este finanţarea lucrărilor cu împrumuturi ruseşti. Prevederile financiare din acordul cu Ungaria au fost trecute la secret de Budapesta. Alte state sunt deja dependente fără de speranţă de industria nucleară rusă. Bulgaria, spre exemplu, foloseşte combustibil nuclear rusesc pentru reactoarele ruseşti de la Kozlodui şi exportă deşeuri nucleare în Rusia.
Rosatom este cel mai mare exportator de reactoare nucleare din lume, dar şi unul dintre principalii producători de uraniu îmbogăţit, combustibilul nuclear. Tocmai acest uraniu poate fi motivul pentru care SUA doar s-au gândit până acum să sancţioneze industria atomică a Rusiei. Piaţa este mare, dar furnizorii sunt puţini, iar sancţiunile ar lovi nu doar exporturile ruse de uraniu îmbogăţit ci toată piaţa. Scumpirea combustibilului nuclear ar pune o povară financiară suplimentară pe chiar centralele nucleare americane. Unele estimări arată că Rusia furnizează 20% din uraniul slab îmbogăţit consumat de reactoarele centralelor din SUA.
