De la dolar la yen, o mulţime de monede concurau în trecutpentru statutul de monedă de refugiu. Acum una singură mai deţineacest statut: francul elveţian, potrivit Financial Times.
Pe fondul intensificării temerilor privitoare la datoria suveranădin zona euro şi preocupărilor în creştere legate de soliditateaeconomiei americane, investitorii se îndreaptă în masă cătresiguranţa oferită de moneda elveţiană, unii comentatori estimând căaceasta ar putea ajunge la paritate cu moneda euro.
Avansând cu 8,5% în raport cu euro şi 9,6% în raport cu dolarul dela începutul lunii aprilie, francul elveţian a atins recent maximerecord de 1,2083 unităţi/euro şi 0,8379 unităţi în raport cudolarul.
"Nu pare să existe alternativă la francul elveţian ca monedă derefugiu în acest moment", a declarat Ulrich Leuchtmann, director destrategie în cadrul Commerzbank. Potrivit acestuia, un factorimportant din spatele avansului monedei este legat de faptul căinvestitorii şi-au pierdut încrederea în celelalte două monedemajore de refugiu: dolarul şi yenul.
Acest lucru s-a întâmplat pentru că politica monetară extrem derelaxată a băncii centrale americane (Fed) i-a îndepărtat peinvestitori de dolar, în timp ce perspectiva ca autorităţilejaponeze să intervină pentru limitatea aprecierii yenului i-a făcutpe speculatori să nu mai parieze pe avansul monedei japoneze.
Francul elveţian a beneficiat însă şi de semnele în creştere ceindică o dezvoltare puternică a economiei elveţiene, în mare partepe baza relaţiilor strânse avute cu Germania.
Recent, un barometru al activităţii din economia elveţiană aconsemnat o creştere semnificativă, în timp ce în primul trimestruatât exporturile, cât şi vânzările din retail au depăşitaşteptările. Situaţia a generat temeri că politica monetară extremde relaxată a băncii naţionale elveţiene nu mai este în linie cucondiţiile economice din ţară.
Atât OCDE, cât şi FMI au indicat că ratele dobânzii din Elveţia vatrebui să crească, alimentând speculaţiile că banca centrală aţării va decide o majorare în şedinţa din iunie.
Bineînţeles, însă, în această situaţie, banca centrală, care adesfăşurat o iniţiativă costisitoare şi în mare parte fără rezultatde stopare a avansului francului în perioada martie 2009-iunie 2010pentru contracararea presiunilor deflaţioniste, s-ar afla în faţaunei dileme. Majorarea ratelor va accelera pur şi simplu apreciereafrancului, cu potenţiale efecte negative asupra sectoruluiexporturilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
