Dupa ce anul trecut s-au doborat toate recordurile in sectorul achizitiilor private in Statele Unite, Europa si regiunea Asia-Pacific, fondurile private de investitii se afla acum in atentia tuturor.
Odata cu achizitia unor companii de mari dimensiuni, cum ar fi retailerul farmaceutic britanic Alliance Boots sau compania americana din sectorul energetic TXU, pentru fondurile de investitii a venit si o notorietate extrem de ridicata, iar acum incearca sa se obisnuiasca cu rolul de a fi mereu in lumina reflectoarelor, scrie Financial Times.
O mare parte a atentiei a fost negativa, iritandu-i pe managerii de fonduri care erau obisnuiti sa conduca afacerile fara prea multa atentie din partea publicului.
Adversarii fondurilor de investitii spun ca acestea se afla intr-o campanie de achizitii alimentata de obtinerea usoara de imprumuturi si prin care se urmareste obtinerea de profituri pe seama angajatilor si companiilor pe care le cumpara.
Fanii fondurilor de investitii lauda modelul de business al acestora si puterea lor de a transforma afacerile neperformante crescand vanzarile, profitul si numarul angajatilor companiilor pe care le cumpara mult mai rapid decat companiile listate.
Printre cei mai mari castigatori ai afacerilor de succes ale fondurilor private de investitii sunt investitorii institutionali, printre care si fondurile de pensii ale profesorilor, ale angajatilor din sistemul medical sau ale functionarilor publici.
Dar asupra unui aspect s-a ajuns la o intelegere. Ca proprietari a mii de companii din diferite industrii, de la mass-media si transport pana la sanatate sau retail, fondurile de investitii nu mai pot opera fara a iesi in evidenta. Iar 2007 pare a fi un nou an crucial. In februarie s-a realizat cea mai mare tranzactie facuta vreodata de un fond de investitii - achizitia in valoare de 44 de miliarde de dolari (32,3 miliarde de euro) a TXU, compania de utilitati din Texas.
Aceasta achizitie a depasit celelalte tranzactii efectuate anterior de fonduri de investitii: achizitia firmei de real estate Equity Office Properties pentru 38 de miliarde de dolari (27,9 miliarde de euro) si grupul din sectorul medical HCA pentru 32 de miliarde de dolari (23,5 miliarde de euro).
Toate aceste trei tranzactii au fost incheiate in termen de numai opt luni si au facut ca recordul detinut vreme de 17 ani de Kohlberg Kravis Roberts (KKR), care a cumparat pentru 30 de miliarde de dolari grupul RJR Nabisco, sa plateasca.
Sustinuta de dobanzile scazute la credite, febra achizitiilor si fuziunilor s-a instalat anul trecut si in Europa, incluzand si negocieri abandonate, cea mai rasunatoare "infrangere" inregistrata de catre un fond de investitii pe plan european fiind incercarea nereusita de a achizitiona compania franceza Vivendi pentru 40 de miliarde de euro. Blackstone, un fond de investitii din SUA, a aparut in lumina reflectoarelor dupa ce a achizitionat un pachet minoritar de actiuni in cadrul gigantului european Deutsche Telekom.
Intre timp, Australia poate fi considerata "perla" regiunii Asia-Pacific, datorita celor cinci achizitii importante din totalul de sase mari achizitii realizate in regiune.
Cea mai mare a fost achizitia companiei aeriene Qantas in valoare de 11 mld. dolari (8,1 miliarde de euro), dar care se afla pentru moment in impas.
Chiar daca multe dintre achizitiile importante nu s-au materializat, faptul ca vor sa cumpere companii cunoscute de pe piata a mentinut fondurile de investitii pe prima pagina a ziarelor de afaceri si le-a evidentiat puterea in crestere pe piata globala. Megaachizitiile i-au pus in garda pe directorii executivi ai marilor companii multinationale care inainte considerau ca marimea le ofera si imunitate in fata unor posibile preluari. In urma cu doi ani, un contract in valoare de peste 10 miliarde de dolari (7,3 miliarde euro) era considerat ceva extraordinar. In prezent exista directori de companii care preconizeaza achizitii in valoare de peste 100 de miliarde de dolari (73 de miliarde de euro).
Motorul din spatele cresterii sectorului de investitii private il reprezinta sumele foarte mari pe care reusesc sa le atraga fondurile de investitii private, subliniind incercarea investitorilor de a obtine castiguri mai mari decat cele ce pot fi obtinute pe bursa.
In timp ce castigurile obtinute de fondurile private de investitii sunt tot mai mari, investitorii sunt in cautarea unor profituri si mai mari. Firmele de investitii care si-au finalizat colectarea de fonduri au obtinut anul trecut peste 400 de miliarde de dolari (294,5 miliarde de euro), cifra estimata sa creasca la peste 500 de miliarde de dolari (368 miliarde de euro), potrivit Private Equity Intelligence, companie online de colectare a informatiilor.
Capitalul aflat la dispozitia fondurilor private de investitii ajunge la mii de miliarde de dolari odata ce se iau in considerare si imprumuturile. In timp ce doborarea recordurilor si obtinerea de fonduri a devenit ceva obisnuit in ultimii ani, industria a fost luata prin surprindere in luna martie atunci cand un fond de investitii a dorit sa "sparga gheata" si sa fie listat la bursa. Vanzarea de actiuni proprii de catre Blackstone, cel mai mare fond de investitii din lume, la a carui conducere se afla Steve Schwarman si Pete Peterson, va fi, in cazul in care va avea succes, copiata de catre multi dintre rivalii sai.
Dar oferta de vanzare de actiuni planuita de Blackstone a ridicat la fel de multe intrebari precum si raspunsuri. S-a ajuns in perioada de varf a creditelor ieftine, a fuziunilor si achizitiilor? Care sunt diferentele dintre investitiile publice si cele private? Legendarii fondatori ai fondurilor de investitii isi incaseaza profiturile inainte ca firma sa dea faliment? In aceste conditii putini din industrie celebreaza notorietatea fondurilor de investitii.
In Marea Britanie, cea de-a doua mare piata a fondurilor de investitii din lume dupa cea a Statelor Unite, acestea au avut de suferit de pe urma atacurilor sindicatelor si politicienilor. Tonul criticilor la adresa fondurilor de investitii a fost dat in 2005 cand un politician german a descris investitorii financiari ca fiind lacuste care se concentreaza pe vanzarea de active si pe obtinerea de profit.
Intre timp, ministerul de justitie din Statele Unite investigheaza un posibil cartel si un comportament anticompetitiv intre fondurile de investitii din Statele Unite, iar procurorii sud-coreeni investigheaza fondul american Lone Star si investitiile sale intr-una dintre cele mai mari banci din tara.
Firmele de investitii private au fost indelung suspectate ca utilizeaza inginerii financiare, dar multi oameni din industrie sunt ingrijorati de gradul de atentie ridicat primit de fondurile de investitii.
Fondurile de investitii din Statele Unite au infiintat Consiliul Investitiilor Private, un grup de lobby care sa-i reprezinte la Washington in timp ce marile fonduri de investitii din SUA si Marea Britanie care au activitati in Germania lucreaza la crearea unui grup de lobby pentru a depasi rezistenta poltica intampinata in aceasta tara.
In Marea Britanie, Fundatia Fondurilor Private de Investitii, o organizatie de caritate, a fost infiintata partial pentru recunoasterea faptului ca directorii executivi din aceast sector sunt privilegiati si trebuie sa doneze atat bani, cat si timp.
Dar atunci cand ciclul creditelor ieftine va intra pe panta descendenta va fi un mediu cu totul diferit. William Conway, fondatorul fondului Carlyle, considerat unul dintre cei mai inteligenti investitori, a subliniat "deciziile de creditare foarte riscante" adoptate pentru a face noi achizitii. Intr-un memo, Conway a avertizat: "Cu cat dureaza mai mult, cu atat mai rau va fi cand se va termina".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
