Într-un reportaj realizat în Ucraina şi Rusia, Financial Times redă drama miilor de civili ucraineni care fug din calea războiului dintre armată şi separatişti. Unii se duc la rudele şi prietenii din vestul ţării, iar alţii aleg să fugă în Rusia. Acolo îi aşteaptă însă alte incertitudini. Datele ONU arată că 285.000 de ucraineni şi-au părăsit locuinţele din cauza conflictului. Dintre aceştia, 114.000 au rămas în Ucraina, iar 168.000 au trecut graniţa. Unii observatori cred că numărul este şi mai mare.
În septembrie anul trecut, Olga Laskireva şi-a condus fiul de 20 de ani la Kiev pentru executarea serviciului militar obligatoriu în armata ucraineană. După nouă luni, s-a întors pentru a-l lua acasă, scrie Financial Times.
Locuitori ai oraşului Krasnodon, aflat în estul Ucrainei la mai puţin de 20 de kilometri de graniţa cu Rusia, familia Laskirev a încercat să rămână imparţială în războiul pentru regiunea Lugansk dintre armata ucraineană şi separatiştii susţinuţi de Rusia. Dar în patru luni de lupte grele, ei au început să-l învinovăţească pe noul preşedinte al Ucrainei şi guvernul de la Kiev pentru acest conflict.
“Cine-i dă fiului o armă pentru a-şi împuşca mama? Nu este drept”, spune doamna Laskireva. Când focurile de artilerie au ajuns atât de aproape de Krasnodon încât impactul exploziei unui proiectil de mortier i-a făcut fiica de patru ani să zboare prin aer şi apoi să se prăbuşeacă pe terenul de joacă, doamna Laskireva a împachetat cât putea căra şi s-a dus cu copilul, ajutată de un vecin, la cel mai apropiat spital de dincolo de graniţă, în Rusia. Soţului şi fiului le-a fost interzis de către rebeli să părăsească teritoriul ucrainean, interdicţie valabilă pentru toţi bărbaţii cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani. Însă pentru doamna Laskireva, Kiev poartă cea mai mare vină.
“Îmi amintesc de foametea din anii ’90, după prăbuşirea URSS. A fost oribil. Dar cel puţin guvernul nu-şi împuşca proprii oameni”, spune ea.
Când s-a apropiat de redutele rebele din Donetsk şi Lugansk, armata ucraineană a ajuns în faţa enormei provocări de a câştiga nu numai teritoriu, dar şi încrederea oamenilor care cândva locuiau acolo. Mulţi spun că nu vor să se mai întoarcă nici măcar după ce conflictul se termină.
Patru luni de lupte au gonit zeci de mii de civili. Ei s-au dus fie în centrul şi vestul Ucrainei, fie în Rusia. Ei locuiesc cu rudele sau prietenii sau în corturi, sau în clădiri şi fabrici transformate în tabere de refugiaţi, alătură de sute de semeni.
Potrivit armatei ucrainene, aproximativ 123.000 de civili au părăsit Ucraina de est şi Crimeea în ultimele luni şi ş-au mutat în alte regiuni ale ţării. Dacă sunt incluşi şi aceia care au fugit în Rusia, numărul este mult mai mare.
Datele ONU arată că 285.000 de persoane şi-au părăsit locuinţele din Ucraina din cauza conflictului. Dintre aceştia, 114.000 au rămas în Ucraina, iar 168.000 au trecut graniţa.
Unii observatori cred că numărul este şi mai mare, doarece s-ar putea ca mulţi ucraineni să nu se înregistreze ca refugiaţi în Rusia deoarece dacă ar face-o ar fi obligaţi să rămână acolo cel puţin un an.
“Cunosc zeci de cazuri de cetăţeni ucraineni care au venit la rudele sau la prietenii din Rusia doar pentru a fugi de război şi nu s-au înregistrat ca refugiaţi la autorităţile ruseşti”, spune Irina Ivakhnyuk, specialist pe probleme legate de populaţie la universitatea de stat din Moscova.
Exodul atrage atenţia asupra viitorului estului Ucrainei după terminarea luptelor. Mine de cărbune, oţelării şi alte uzine din regiunea Donbass şi-au încetat activitatea deoarece războiul a cauzat pene sporadice de curent. Donetsk, cea mai mare redută a separatiştilor, devine după lăsarea întunericului un oraş fantomă. Cele mai multe magazine şi restaurante stau închise până la ora 13:00 de teama proiectilelor de artilerie.
În Lugansk, luptele de stradă distrug de o săptămâna periferiile. Oraşul nu mai are electricitate şi apă potabilă de două săptămâni. Lugansk a rămas fără aproape jumătate din cei 400.000 de locuitori.
Mulţi dintre locuitorii din Donetsk şi Lugansk au fost imparţiali la începutul conflictului, dar intensificarea violenţelor i-a adus în calea tirurilor de artilerie.
“Mor oameni în fiecare zi în condiţiile în care taberele se acuză reciproc de bombardarea civililor nevinovaţi”, spune Olga. Femeia, în vârstă de 32 de ani, a părăsit recent Lugansk-ul cu trenul. Ea regretă că nu a convins-o pe mama ei, pensionară, să o însoţească. “A refuzat să plece. Nu ştiu ce se va întâmpla cu ea”, spune Olga.
Elena Antamonova a plecat din Lugansk în oraşul de graniţă rusesc Kamensk-Shakhtinsky împreună cu soţul Serghei şi cu fiul lor. Vecinii le-au murit în luptele dintre armată şi separatişti.
“Au ucis o copilă de nouă ani, i-au omorât tatăl mama. Oamenii aştia zac acum la morgă”, spune Antomonova.
La spitalul rusesc, unde este tratată fiica ei, doamna Laskireva spune că îşi pierde nopţile făcându-şi griji pentru soţul şi fiul său. Ei trebuie să treacă periculos de aproape de zonele de conflict pentru a ajunge la mina unde lucrează. Uneori bombardamentele îi împiedică se se ducă la lucru, iar alteori să plece de la mină. “Totul era bine. Era cât de cât stabilitate. Iar acum trebuie să fugim de acasă?”
Camera în care stau doamna Laskireva şi fiica ei găzduieşte şi alţi refugiaţi. Însă toţi vor fi externaţi curând.
“Nu ştiu ce o să facem”, spune doamna Laskireva.
