Dar ce te faci când astfel de politicieni pleacă, cu tot cu bagajul lor de cunoştinţe şi influenţă, să lucreze pentru interese care foarte uşor pot fi considerate ca fiind în defavoarea cetăţenilor europeni?
Peste Canalul Mânecii, proaspătul demisionat premier britanic David Cameron a profitat de o practică ocolită de cei doi predecesori ai săi pentru a-i cere reginei Elisabeta a II-a să acorde diverse titluri aliaţilor săi. Printre cei nominalizaţi se numără, potrivit presei, consilieri media, doi foşti şoferi şi stilistul soţiei sale, scrie Bloomberg.
Vorbind de stilist, preşedintele Franţei Francois Hollande s-a făcut de râsul lumii după ce revista de satiră Canard Enchaine şi-a informat publicul că şeful statului francez îi dă frizerului său un salariu de 9.895 pe lună, mai mult decât câştigă un membru al parlamentului european. Hollande nu a ieşit niciodată în evidenţă în mod spectaculos prin frizura sa.
Însă şi-a ieşit din minţi, sau aşa a lăsat să se înţeleagă, când fostul preşedinte al Comisiei Europene Jose Manuel Barroso s-a angajat la Goldman Sachs Group, „caracatiţa vampir“ după cum a descris un ziarist această bancă americană. Pentru Hollande, gestul lui Barroso este „inacceptabil din punct de vedere moral“. Goldman Sachs nu doar că nu este o bancă europeană, dar este una dintre cele mai puternice bănci din lume, una care alături de alte mari bănci americane dictează regulile internaţionale care guvernează sectorul de profil. Aşa se plâng instituţiile financiare europene.
Tot la o bancă americană, Citigroup, s-a dus şi fostul guvernator al Băncii Angliei Mervyn King.
Nu degeaba britanicii care au ales Brexitul spun că au votat ca să pedepsească trădarea din partea elitei politice şi dezmăţul băncilor.
„Orice nu înfăţişează guvernul sau instituţiile publice într-o lumină bună nu face decât să confirme o parte din atitudinile care probabil au contribuit la votul pentru Brexit“, spune Chris Roebuck, profesor la Cass Business School din Londra. „Există acolo un grup de oameni care nu sunt oameni normali ca mine şi ca tine, care au prosperat de la criza financiară pentru că reprezintă o elită.“ Roebuck a fost consilier al UBS. King obişnuia să critice „incompetenţa şi lăcomia“ bancherilor.
King şi Barroso sunt doar o parte din ceea ce pare a fi un boom al angajărilor de foşti oficiali în industria financiară. O listă cu angajări recente îi include pe Joerg Asmussen, fost secretar de stat în ministerul german al muncii şi fost membru al boardului executiv al BCE – el s-a dus la Lazard, o mare firmă de consiliere financiară şi de asset management tot din SUA -, şi pe fostul executiv al FMI Jose Vinals. Acesta din urmă, care a lucrat şi ca viceguvernator al băncii centrale spaniole, a fost angajat ca preşedinte de Standard Chartered, o bancă britanică cu anvergură internaţională.
Tony Blair, fost premier britanic, consiliază JPMorgan Chase, o uriaşă instituţie financiară din SUA, iar predecesorul său John Major îi ajută pe bancherii de la Credit Suisse. Succesorul lui Blair, Gordon Brown, lucrează la Pacific Investment Management Co, până nu demult cel mai mare fond de investiţii în obligaţiuni din lume.
Ca secretar general al NATO, politicianul danez Anders Fogh Rasmussen a condus cea mai puternică alianţă militară din lume. În mai el a devenit unul din consilierii preşedintelui Ucrainei, oligarhul Poroşenko. Ucraina are, cu siguranţă, nevoie de cât mai multe contacte în Occident pentru a rezista confruntării cu Rusia.
Cu preşedintele Rusiei Vladimir Putin se pare că este prieten germanul Gerhard Schroeder, membru în boardul monopolului rus al exporturilor de gaze naturale Gazprom. Spre stupoarea conpatrioţilor săi, neamţul şi-a sărbatorit a 70-a aniversare alături de preşedintele rus. Înainte de a lucra pentru Gazprom, Schroeder a fost premierul Germaniei. Mulţi analişti consideră că Putin foloseşte Gazprom ca armă politică în Europa.
