Shell Chemicals, unul dintre cei mai mari producatori de mase plastice din Europa, spune ca orice crestere cu un dolar a pretului petrolului are un impact de 25 de milioane de dolari asupra profiturilor sale din exploatare, relateaza Financial Times.
Industria in valoare de 1.600 miliarde de dolari alimenteaza practic fiecare sector al productiei, de la PVC pentru cabluri si tevi, mase plastice destinate autoturismelor si camioanelor, invelisuri de constructie, ingrediente farmaceutice si produse agrochimice, pana la industria electronica. Si aproximativ jumatate din produsele sale sunt fabricate din titei.
Dar pretul ridicat al petrolului ii loveste pe producatorii de chimicale in mod diferentiat.
Pretul anumitor produse cum ar fi etilena, propilena si butadiena este legat strans de pretul petrolului si al gazelor naturale. Sunt bunuri intens tranzactionate, ale caror preturi tind sa se miste in acelasi sens cu al petrolului, conservand marjele.
Nafta, derivatul petrolier ce constituie principala materie prima pentru productia de petrochimice, a atins recent maximul de 385 dolari pentru o tona in Europa, atunci cand petrolul a atins 42 dolari barilul.
Avantul productiei globale inseamna ca cererea pentru majoritatea chimicalelor de baza este suficient de puternica pentru a sustine preturile ridicate.
BASF, cel mai mare grup european din industria chimica, face presiuni pentru cresterea pretului la butandiol (BDO) si a produselor derivate din acesta, care sunt utilizate pentru mase plastice, solventi, chimicale electronice si fibre elastice. Ca si Shell, beneficiaza de pe urma pretului ridicat al petrolului, dar marjele sale pe mase plastice vor avea de suferit. Aceasta inseamna ca alti producatorii de chimicale sunt fortati sa plateasca mai mult pentru materia prima, dar capacitatile lor de productie sunt blocate in acelasi timp in contracte pe termen lung, spune John Page, director al CMAI, firma de consultanta specializata pe industria chimica.
"Cu cat avanseaza procesul de cracare, cu atat devine mai dureros", adauga el. "Unele contracte prezinta clauze de dificultate, dar marii producatori de autoturisme (o importanta piata pentru industria chimica) negociaza deosebit de dur. Daca spui ca vrei sa inserezi o clauza de dificultate, iti raspund: 'Bine, vinde masele plastice altcuiva' ".
Producatorii de mase plastice inregistreaza cele mai mari costuri cu materia prima din ultimii 13 ani, ca rezultat al preturilor ridicate la petrol si al inchiderii neprogramate ale unor fabrici europene de poliolefina, care furnizau materie prima.
Bayer incearca sa creasca pretul la unele din produsele sale, dar divizia de policarburi sufera de pe urma supraproductiei globale a plasticului utilizat pentru a fabrica CD-uri.
Andrew Stott, analist la CSFB, este de parere ca viata nu se termina o data cu 40 de dolari/baril. "Pretul petrolului si al gazului natural este de departe cel mai putin important din cele trei variabile macro-economice care influenteaza sectorul chimic, dupa productia industriala si evolutia PIB si a cursurilor de schimb", spune el.
Dar companiile care lucreaza pe stocuri petrochimice si nu au puterea de a influenta preturile au in fata vremuri grele. "Baza pusa pe cresterea in volum in cadrul tuturor acestor modele este prea puternica pentru a nu fi luata in seama", adauga Stott.
In aceasta categorie intra companiile specilizate precum Rhodia (compania franceza cu datorii mari), grupurile franceze Clariant si Ciba, DSM din Olanda si ICI si Yule Catto din Marea Britanie.
Rhodia afirma ca cererea industriala in crestere i-a permis sa transmita o parte din costuri, dar scenariul cel mai pesimist pentru aceste companii implica o crestere pe termen scurt a pretului petrolului care diminueaza marjele, dar nu dureaza destul de mult pentru ca aceste costuri suplimentare sa fie trecute asupra consumatorilor.
Reputatia SUA in ceea ce priveste multimea de automobile consumatoare de benzina nu se aplica in cazul industriei chimice, care are tendinta de a folosi mai degraba gaz natural ca materie prima decat titei.
In SUA, cresterea pretului gazelor a constituit o problema pentru producatorii de chimicale in ultimele 18 luni. Pretul record pe piata gazelor naturale, mai mult decat pe cea a titeiului, a fost pricipala sursa de ingrijorare, cu toate ca o proportie mai mica a costurilor cu materia prima sunt legate de petrol.
Dupa o perioada de reducere a costurilor si de relocalizare a unor procese in alte tari, SUA recastiga avantajul competitiv pe care l-a pierdut in fata Europei si Japoniei in ultimele 18 luni, ca urmare a cresterii pretului gazelor naturale.
Grupurile japoneze au devenit extrem de dependente de cresterea din China.
Cele mai mari companii din industria chimica japoneza intalnesc dificultati in a trece costurile asupra consumatorilor, intr-o economie care ramane deflationista.
Mitsubishi Chemical, cea mai mare companie japoneza din industria chimica, spune ca abilitatea sa de a absorbi, prin restructurare, costurile ridicate, este limitata.
Takao Kanai, analist la Nikko Citigroup, afirma ca grupurile japoneze se bazeaza pe cererea din alte zone ale Asiei pentru a-si acoperi costurile de productie ridicate.
"Piata asiatica este destul de puternica, asa ca preturile de vanzare compenseaza mai mult sau mai putin preturile mai ridicate la nafta... Dar piata japoneza este unica, mai ales in cazul maselor plastice. Preturile sunt negociate direct cu consumatorii si deoarece economia interna este inca deflationista este dificil sa ceri mai mult", spune el.
Cu toate acestea, lucrurile nu merg atat de rau cum s-ar putea pentru ICI si alte grupuri care si-au diversificat portofoliul, producand si altceva pe langa produsele bazate pe petrol. In ciuda faptului ca 35% din costurile de productie ale ICI sunt legate de petrol, grupul se bazeaza acum mai mult pe materia prima naturala si reinnoibila, cum ar fi amidonul din cereale si tapioca sau dioxidul de titan pentru vopselele sale Dulux.
Companii precum BOC din Marea Britanie, Air Liquide din Franta si Air Products, din SUA, sunt protejate de fluctuatiile pretului pe termen scurt de contractele pe tremen lung pe care le-au incheiat si care le permit sa treaca asupra consumatorilor costurile energiei in industrii precum cea a otelului, a energiei si in cea petrochimica.
"Pretul ridicat al petrolului nu este o problema", afirma Michael Grabicki, de la BASF. "Problema este ca astfel consumatorii devin atat de ingrijorati de pretul petrolului incat este afectata increderea lor".
Kevin Swift, economist la Consiliul American de Chimie, este de parere ca industriei chimice ii este cel mai teama de o incetinire brusca a cresterii pe piata chineza, unde productia de chimicale creste intr-un ritm de 20% pe an. "Patru lucruri nu ma lasa sa dorm noaptea", spune el. "Primele trei sunt energia, energia si energia si celalalt este o franare brusca a economiei chineze. Probabil ca nu se va intampla, dar ar produce efecte asupra intregii economii globale".
Atacuri teroriste, capacitate de productie limitata si o multime de speculatii
Hotelul Phoenicia din vestul capitalei Libanului, Beirut, distrus in timpul razboiului civil de 15 ani, s-a reintors la zilele lui de glorie-este locul preferat al arabilor instariti care au venit in oras pentru a face expeditii de shopping in noile magazine de firma sau pentru a cauta o proprietate pe malul marii.
In prima saptamana din iunie, hotelul a mai simtit inca o data atmosfera de asediu. Aici s-au intalnit, in mijlocul panicii declansate de evolutia pretului petrolului, delegatii Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol, cartel care controleaza cam 38% din oferta globala de petrol.
Pentru prima oara in istoria sa de 44 de ani, OPEC se apropie de punctul in care va fi epuizata capacitatea de rezerva pe care organizatia o pastreaza pentru a putea acoperi cererea in perioade de criza.
In ultimii 20 de ani, capacitatea OPEC a scazut pe fondul evenimentelor precum razboiul dintre Irak si Iran, razboiul din golf, razboiul din Irak si criza muncitorilor petrolieri din Venezuela, in 2002. In acelasi timp, cererea globala de petrol a crescut, o data cu transformarea Chinei in al doilea consumator din lume si cu cresterea constanta a consumlui in SUA. In acest an, cererea globala de petrol va creste in cel mai alert ritm din ultimii 16 ani.
Nelinistea de pe piata nu este cauzata numai de echilibrul tot mai fragil dintre cererea pentru titei si capacitatea pe termen scurt a tarilor producatoare de a-l furniza. Influenta OPEC este diminuata de conditiile din lantul de furnizare al titeiului- de la capacitatea limitata de rafinare la teama de noi atacuri teroriste asupra personalului din industria petroliera sau a capacitatilor de productie din Arabia Saudita, cel mai important membru al OPEC.
Multi dintre delegatii OPEC ii considera raspunzatori pentru cresterea de pret si pe investitorii care fac speculatii pe pietele futures pe titei din Londra si New York (interesul speculativ pe aceste piete este la unul din cele mai inalte nivele din ultimii 10 ani).
In prezent circa 20% din pretul petrolului nu are nimic de-a face cu notiunile fundamentale de cerere si oferta, cred analistii, din cauza speculatorilor. "Factorul frica este cel care determina cresterea pretului, iar acesta nu este in mainile membrilor OPEC", spune Abdullah bin Hamad al-Attiyaa, ministrul energiei din Qatar.
Capacitatea suplimentara a organizatiei este limitata la cateva tari: Arabia Saudita in primul rand, Kuweit si Emiratele Arabe Unite. Valoarea exacta a acestei capacitati suplimentare este insa dificil de estimat (cifrele exacte privind productia sunt greu de obtinut). Este sigur insa ca Arabia Saudita este singura tara cu o capacitate semnificativa de crestere a productiei. Ali Naimi, ministrul petrolului, a declarat ca tara sa poate ajunge sa produca 10,5 milioane de barili pe zi in termen scurt. Dar Arabia Saudita nu a produs decat de doua ori din 1980, pentru perioade scurte, mai mult de 10 milioane de barili pe zi.
Dar dupa atentatele de la Khobar, lumea se intreaba ce capacitate are regatul cu adevarat si daca ar putea mentine un nivel ridicat al productiei daca ar mai fi supusa altor atentate. Aceste ingrijorari au impins pretul petrolului la peste 42 dolari/baril, nivel record de cand instrumentele derivate pe petrol au inceput sa fie tranzactionate la New York in 1983.
Multi sustin ca, in prezent, "prima de terorism" supraestimeaza riscul real al unei intreruperi in furnizarea petrolului din Arabia Saudita. O intrerupere semnificativa nu ar putea rezulta decat in urma lovirii simultane a mai multor tinte, toate bine aparate.
Diplomatii occidentali din Riad sugereaza ca raidurile si arestarile efectuate au scos la iveala faptul ca strategia extremistilor ce au legaturi cu al-Qaeda se concentreaza pe uciderea expatriatilor si lovirea tintelor guvernamentale cum ar fi politia si sediile ministerelor si oficialii individuali.
"Ideologia acestor oameni-si ei sunt ca o secta -implica eliminarea infidelilor, dar nu distrugerea propriei tari cu actiuni indreptate impotriva tintelor economice locale", a afirmat un diplomat occidental.
Cea mai mare problema pentru piata mondiala a petrolului este perceptia de instabilitate fata de Arabia Saudita. "Daca atacurile creeaza impresia ca Arabia Saudita se indreapta spre razboi civil, aceasta va avea un efect important asupra pietelor, mai ingrijorator decat un atac asupra ofertei de petrol", spune un alt economist din Riad. "Daca stai sa te gandesti bine, asemenea perceptii ar putea duce petrolul pana la 100 de dolari barilul. Dar inca nu am ajuns acolo".
Preturile la pompa
Cererea globala de benzina este la valori record, mai ales in China unde economia creste intr-un ritm rapid. Preturile la pompa au crescut semnificativ in SUA, unde fluctuatiile se fac simtite mai rapid datorita ratei relativ scazute a fiscalitatii. Preturile cu amanuntul au ajuns o problema politica intens discutata in SUA, inaintea alegerilor prezidentiale din noiembrie.
Speculatorii
O mare parte din cresterea pretului la petrol in acest an este atribuita speculatorilor, printre care se numara fondurile de hedging si cele de pensii, care au fost prezente pe piata intr-un numar record. Datele mai recente arata ca acestea se asteapta la o crestere in continuare a pretului petrolului. Prezenta importanta a speculatorilor nu numai ca exacerbeaza cresterea de pret, dar si o eventuala scadere a pretului ar avea o amploare mai mare decat de obicei.
Rafinariile
O scadere a capacitatii de rafinare a permis cresterea pretului la petrol si titei. Construirea de rafinarii a devenit mai dificila in unele state americane din cauza legislatiei de mediu si constructii. Aceasta a amplificat restrangerea ofertei. Cu toate ca rafinariile sunt vulnerabile la atacurile teroriste, problemele tehnice sunt cele care vor cauza cel mai probabil dureri de cap, mai ales ca stocurile de combustibil sunt la niveluri scazute.
Petrolierele
Un atac asupra unui petrolier ar avea doar un impact limitat asupra ofertei deoarece aceste vase pot transporta maxim 2 milioane de barili de petrol. Dar congestiile de trafic din locuri precum stramtoarea Bosfor a Turciei au amplificat penuria de combustibil. Tarifele de transport naval sunt un indicator bun al cererii de petrol pe piata, iar cei care urmaresc miscarea petrolierelor sunt adeseori cea mai buna sursa de informatie legata de oferta de petrol. Datele oferite de tarile producatoare sunt de multe ori incorecte.
Porturile
Porturile sunt expuse la atacuri teroriste, cu toate ca sunt mai usor de supravegheat decat conductele lungi de transport. Atacul asupra USS Cole in Yemen in 2000 si asupra principalului port petrolier al Irakului, Basra, in aprilie, reamintesc cat de usor pot teroristii sa inchida aceste centre ale industriei petroliere. Multe tari producatoare de petrol au putine porturi, ceea ce insemna ca orice intrerupere poate sa faca o bresa in furnizarea globala a petrolului.
Conductele de transport
Conductele sunt extrem de vulnerabile la atentate. Lungimea lor le face dificil de securizat si sunt frecvent luate drept tinte de sabotaj in tari precum Irak, Nigeria si Columbia. Acum exista temeri ca viitoarele tinte ale teroristilor sunt conductele din Arabia Saudita. Rusia, care nu are conducte, nu ar putea sa creasca exporturile pentru a putea compensa o diminuare a ofertei in cazul in care Arabia Saudita sau alt mare exportator s-ar confrunta cu dificultati.
Campurile petroliere
Oferta este restransa, cererea este ridicata si majoritatea producatorilor pompeaza la capacitate maxima. Doar Arabia Saudita are capacitate suplimentara- circa 1-2 milioane de barili in plus pe zi. Productia la campurile mai vechi, ca de exemplu cele din SUA sau din Marea Nordului, incepe sa slabeasca, in timp ce descoperirile facute in lume din 2002 au fost dezamagitoare. Oferta ar putea spori semnificativ daca s-ar face investitii in Arabia Saudita, Kuweit si Rusia. Dar unii din cei mai mari producatori mondiali, inclusiv Arabia Saudita, nu s-au grabit sa investeasca si au permis cu reticenta companiilor internationale sa le ajute in exploatarea resurselor lor.
ioana.leaua@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
