Francezul Thomas Piketty, autorul unui bestseller despre inegalitatea socială şi poate cel mai în vogă economist tânăr al momentului, s-a îmbarcat pe postul de consilier în barca formaţiunii socialiste şi antisistem din Spania Podemos pentru a ajuta partidul să câştige alegerile din decembrie.
Cei trei economişti sunt cea mai vizibilă parte a unei tendinţe a economiştilor de top de a trece de la a critica austeritatea la a sprijini partide politice de protest din Europa sau guverne de stânga. Alte nume care nu pot fi ignorate sunt Jeffrey Sachs, profesor la Universitatea Columbia şi unul dintre cei mai mari experţi din lume în dezvoltare economică şi luptă contra sărăciei, şi James Galbraith, profesor la Universitatea Texas şi autor a nenumărate articole publicate de presa economică.
QE pentru toată lumea
Corbyn, care a vehiculat un plan prin care guvernul ar achiziţiona participaţii majoritare la companii energetice şi ar naţionaliza companiile feroviare, a propus crearea unui program de „quantitative easing (QE) pentru oameni“, de finanţare a proiectelor de infrastructură, a construirii de locuine şi a investiţiilor în industriile verzi. Finanţarea ar veni de la o bancă de dezvoltare de stat. „Quantitative easing“ desemnează de obicei programele prin care marile bănci centrale (a SUA, a Marii Britanii, BCE sau Banca Japoniei) achiziţionează cu bani electronici obligaţiuni pentru a forţa lichiditatea pe pieţele de finanţare. Mai presus de toate, Corbyn este un duşman convins al politicilor de austeritate, criticate cu putere de economişti precum Krugman şi Stiglitz, care ar prefera ca în perioadele de criză guvernele să cheltuiască, să investească în proiecte precum cele de infrastructură.
Piketty: Egalitate pentru popor, inegalitate acasă
În ceea ce priveşte Podemos, una din formele politice ale mişcării antiausteritate „los indignados“, „am o simpatie aparte pentru ei, deoarece cred că vom avea nevoie de reînnoirea practicilor democratice în Europa“, mărturiseşte Piketty. Francezul crede că este nevoie de schimbarea guvernului din Spania pentru a reface echilibrul politic în Europa şi pentru a democratiza funcţionarea zonei euro, în special prin crearea unui parlament al zonei euro care să supravegheze politicile bugetare, scrie Les Echos. Spania, una dintre economiile slabe ale zonei euro, ar fi, de asemenea, laboratorul în care Piketty şi-ar putea testa teoriile economice. În cartea sa „Capitalul în secolul XXI“, economistul a găsit că o principală cauză a creşterii inegalităţii distribuirii veniturilor este faptul că avansul capitalului (din care fac parte veniturile nemuncite cum ar fi chiriile) este mai mare decât cel al economiilor şi al salariilor. Piketty propune taxarea la nivel global a capitalului. Cartea sa a fost publicată în 2013 şi s-a vândut în peste 1,5 milioane de copii. Ca la orice star rock, orice picanterie din viaţa lui Piketty face deliciul presei. Prin ziare se zvonea la un moment dat că francezul ar obişnui să-şi bată fosta iubită, Aurélie Filippetti, care a fost ministru al comunicaţiilor şi culturii în guvernele franceze ale lui Ayrault şi Valls.
Piketty a fost un apropiat al Partidului Socialist Francez al lui François Hollande, însă a devenit un critic dur al acestuia după ce Hollande şi-a încălcat promisiunile din campanie că va introduce reforme bugetare. Podemos este pe locul trei în sondajele de popularitate din Spania. În ianuarie, francezul punea pe masă „trei scenarii: o nouă criză financiară, un şoc cultural venit de la stânga şi un şoc politic venit de la dreapta“. Liderii europeni trebuie să aibă inteligenţa de a recunoaşte că a doua opţiune este de departe de preferat, a explicat el. „Politicile promovate de Podemos în Spania şi de Syriza în Grecia sunt profund internaţionaliste şi europene“. Ca şi Podemos, Syriza a urcat cu o viteză meteorică pe scara politică militând contra austerităţii.
Jos cu datoriile!
Piketty, Krugman, Stiglitz, Jeffrey Sachs şi James Galbraith au cerut recent împreună Adunării Generale a ONU să sprijine crearea unor principii aplicabile în vremuri de criză a datoriilor care să permită şi să ghideze restructurarea acestor datoriilor, notează CNBC. Scopul ar fi rezulvarea problemei datoriilor fără ca un stat să intre în colaps financiar sau să-şi piardă suveranitatea.
Încurajaţi de prietenul şi colegul lor Yanis Varoufakis, fostul ministru grec al finanţelor, economiştii au cerut relaxarea austerităţii, restructurarea datoriilor şi favorizarea unei reveniri econimice bazate pe investiţii. Economiştii sunt critici duri ai „obsesiei“ Germaniei cu disciplina bugetară.
Atenţia pe care o primesc aceste personaje este mult prea mare pentru ca formaţiuni precum Podemos sau Syriza să nu încerce s-o folosească pentru a-şi promova agendele politice.
La începutul acestui an, Krugman şi Stiglitz s-au întâlnit cu premierul grec Alexis Tsipras pentru a discuta despre criza umanitară cauzată de austeritatea prelungită din Grecia. În opiniile sale publicate în The New York Times, Krugman a argumentat în repetate rânduri că politicile de austeritate nu pot pot aduce o ţară precum Grecia pe o poziţie mai bună privind datoriile. „Se pare că cei care insistă pe austeritate inventează din mers noi doctrine economice pentru a-şi justifica politicile, care par că implică nu doar sacrificiu temporar, ci şi eşec permanent“, scria el înainte de referendumul grec din iulie.
Presa greceească specula în urmă cu câteva zile că lui John Geanakoplos, profesor de economie la Universitatea Yale şi directorul general al Ellington Capital Management i s-a oferit rolul de şef al echipei care va pregăti propunerile guvernului grec de restructurare a datoriei.
Thomas Piketty, Joseph Stiglitz şi Paul Krugman, economişti de talie mondială şi figuri cu prezenţă publică puternică , critică austeritatea şi încurajează politicienii care luptă contra ei
