Business Internaţional

Devenita "uzina lumii", China vrea sa isi impuna marcile

12.08.2004, 00:00 13

China nu se multumeste sa inunde pietele internationale cu produse pe eticheta carora scrie "made in China", ci are ambitia sa cucereasca planeta cu campionii sai nationali, informeaza Le Figaro.
Dupa ce s-a impus drept "uzina lumii", atragand capitaluri straine cu momeala costurilor mainii de lucru care sunt, in medie, de 8 ori mai mici decat standardele occidentale, China se gandeste acum sa schimbe strategia. Dupa exemplul TCL, care a incheiat recent un acord in telefonia mobila cu Alcatel si dupa ce a devenit primul producator mondial de televizoare gratie aliantei cu Thomson, intreprinderile chineze cauta de acum incolo afaceri de talie internationala.
Daca investitiile chineze in strainatate din 2002, in valoare de 2,5 miliarde de dolari nu cantaresc mult comparativ cu cele 32 miliarde de dolari aruncate pe piata de o super-putere precum Japonia, previziunile pentru viitor sunt de o cu totul alta natura: China va deveni a cincea sursa principala de investitii straine in lume in doar cativa ani, potrivit unui studiu publicat de mai multe cabinete de consiliere si strategie.
Aceste transferuri de capitaluri catre alte tari primsc toata aproarea autoritatilor chineze, car vad in acest lucru un mod viabil de a castiga popularitate, in timp ce numai 12 companii chineze figureaza in topul 500 al multinationalelor realizat de revista americana Fortune.
"Cea mai mare parte dintre cei care se arunca intr-o asemenea aventura pun accent pe piata interna pentru a acumula profit si pentru a-si pune la punct tehnologia, pentru ca mai tarziu sa invadeze pietele mondiale cu niste costuri extrem de mici", explica Jacques Penhirin, director asociat al cabinetului de consiliere McKinsey in China. Este cazul TCL, campionul echipamentelor pentru telefoane,  cazul Heier, care vinde frigidere in Statele Unite ale Americii, cazul Lenovo, in domeniul micro-informaticii, sau cazul Ningbo Bird, pe piata telefoanelor mobile.
Pentru guvern,   nu este vorba doar despre cucerirea pozitiei de mare putere economica, ci si despre alti doi importanti factori care incita la expatrierea gigantilor industriali. Prin politica "zou chu qu", care inseamna "mergeti spre exterior", Pekinul spera sa contrabalanseze ingrijoratoarea acumulare de rezerve de schimb, evaluata la 438 miliarde de dolari, care exercita o presiune considerabila asupra yuanului, pana acum legata indisolubil de moneda americana. Al doilea factor este apetitul chinezilor pentru resursele energetice si materiile prime indispensabile alimentarii unui aparat industrial in plina expansiune.
Cu scopul de a-si asigura resursele, societatile petroliere chineze cumpara active in strainatate, acesta fiind si exemplul CNOOC, care a investit in Indonezia si are o participatie de 12,5% la proiectele Gorgon. Otelul este o alta resursa necesara cu predilectie dezvoltari economice din China. Patru producatori, printre care Wuhan Iron and Steel si Maanshan Iron and Steel, au investit in Australia, pentru a garanta livrarea de minereu de fier contra sumei de 9 miliarde de dolari. Aceste demersuri sunt asadar vitale pentru aceasta tara.
Dar intreprinderile chineze abia reusesc sa strapunga pe plan international, "obstacolul lor major fiind lipsa competentei in domeniul marketingului", dupa cum subliniaza un studiu recent realizat de cabinetul McKinsey. Daca chinezii au reusit sa fabrice produse de calitate prin integrarea tehnologiilor vansate, nu au inca suficiente cunottinte de marketing pentru a dezvolta strategii de marca. "Este si o problema de recrutare, deoarece chinezii bine instruiti se adreseaza companiilor straine unde salariile sunt mai atractive", afirma Jacques Penhirin.
Firmele chineze au recurs la doua optiuni pe plan international pentru a-si acoperi lacunele, spune tot McKinsey. Prima este abordarea "pas cu pas" a pietelor, penetrand prin reteaua de distribuitori locali. Acest proces permite, cum s-a intamplat cu producatorul de televizoare SAV, intelegerea comportamentului consumatorului, si cunoasterea marcii. Cealalta strategie este cea de fuziuni si achizitii adoptata de TCL, care consista in cumpararea unei marci recunoscute care cunoaste o perioada de dificultati, si in transferarea centrului sau de productie in China pentru a beneficia de costuri mai scazute. Dar aceste operatiuni raman destul de rare pentru moment. "Piata, prin talia sa impresionanta, ofera perspective de crestere, iar China are inca nevoie de timp pentru formarea propriilor campioni nationali", spune Jacques Penhirin. andreea.paun@zf.ro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO