Rusia şi-a întărit controlul asupra aprovizionării pieţei mondiale cu grâu după invazia sa din Ucraina, dând Kremlinului un rol mai mare în fluxul global de alimente pentru a-şi asigura sprijin politic şi valută, scrie Bloomberg.
Agenţia de ştiri arată şi cum un trader internaţional intenţionează să înlocuiască un transport de grâu rusesc destinat Egiptului cu unul românesc deoarece autorităţile de la Moscova au blocat exportul rusesc pe motiv că preţul este prea mic.
Cu politica internă a Rusiei în dezordine după o revoltă armată eşuată şi cu statutul său internaţional afectat de război, cerealele rămân o sursă majoră de influenţă pentru Moscova, care şi-a extins puterea asupra pieţei în ţară şi în străinătate.
Odată cu o nouă recoltă extraordinară în regiunile agricole fertile, cum ar fi cele din Caucazul de Nord, Rusia va fi sursa unui transport din cinci de grâu exportat în sezonul care începe la 1 iulie, potrivit Departamentului Agriculturii al SUA. În schimb, contribuţia Ucrainei se va înjumătăţi în raport cu nivelul de dinaintea invaziei, la aproximativ 5%, deoarece producţia suferă pe termen lung din cauza câmpurilor minate şi a lanţurilor logistice rupte.
Creşterea puterii de control pe piaţă a Rusiei face parte dintr-un efort mai larg. Traderii internaţionali, cum ar fi Cargill, au plecat după ce s-au confruntat cu presiuni pentru a deschide calea companiilor naţionale ruse. Schimbările aduc mai mult control în mâinile ruşilor şi ar putea ajuta companiile locale să livreze cereale cultivate pe teritoriul ucrainean ocupat – iar pe Moscova să influenţeze preţurile.
„Grâul nu este important doar pentru hrănirea ruşilor, ci este şi un export primar care sporeşte puterea Rusiei“, spune Scott Reynolds Nelson, profesor de istorie la Universitatea din Georgia. „A fi primul exportator mondial de grâu este o putere bine înţeleasă la Moscova.“
Rusia a exportat cereale de 10 miliarde de dolari cu un an înainte de război, potrivit datelor ONU. Deşi suma este mică în comparaţie cu veniturile masive din energie, importanţa sa o depăşeşte pe cea a veniturilor.
Cumpărătorii-cheie sunt ţările din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, care s-au abţinut să se alăture sancţiunilor şi să se opună direct Rusiei în cadrul ONU.
„Întreaga orientare a Rusiei menţine Sudul Global de partea ei“, a spus Christopher Granville, director general la firma de cercetare TS Lombard şi fost diplomat.
Strategia pentru grâu a Rusiei a urmat o cale familiară: câştigarea de cotă de piaţă şi apoi folosirea acestei pârghii pentru influenţă. Acordul privind coridorul sigur al Ucrainei pentru transportarea de cereale – acceptat de Rusia sub presiuni internaţionale masive în urma invaziei – este din nou ameninţat.
Produsele agricole ale Rusiei nu sunt sancţionate direct, dar sancţiunile aplicate băncilor au cauzat probleme de finanţare şi logistică pentru exportatorii de cereale.
Odată cu începerea unei alte recolte mari de grâu, Rusia este de aşteptat să livreze volume record pentru al doilea an consecutiv. Recolta sa excepţională şi stocurile masive au dus la scăderea preţurilor grâului, mai ales că ţara percepe preţuri mai mici decât alţi mari producători. Dar Moscova a făcut manevre pentru a limita aceste reduceri şi pentru a obţine un control mai mare asupra sectorului său agricol.
Guvernatorii marilor regiuni producătoare de cereale din Rusia – precum şi personalităţi puternice din finanţe şi din industria îngrăşămintelor – au îndemnat anul trecut Kremlinul să impună limite rolului jucat de companiile străine în exporturile de cereale.
Cargill şi Viterra – cei mai mari expeditori occidentali de cereale ruseşti – au decis în martie să pună capăt operaţiunilor dezvoltate în urma prăbuşirii Uniunii Sovietice. Louis Dreyfus s-a alăturat şi el exodului. Plecarea companiilor occidentale este o oportunitate pentru comercianţii locali de a se poziţiona pentru un control mai mare pe piaţă.
Situaţia este însă plină de riscuri pentru cumpărători. Anexarea de către Moscova a teritoriului ucrainean înseamnă că unele volume din regiunile ocupate se amestecă cu cereale ruseşti – aproximativ 3 milioane de tone în 2023, potrivit unui raport al agenţiei de presă Tass, care îl citează pe ministrul rus al Agriculturii Dmitri Patruşev.
În timp ce mulţi traderi au exclus preluarea volumelor din regiunile ocupate, acestea pot deveni mai greu de urmărit pe măsură ce acele zone devin mai integrate în liniile de aprovizionare ruseşti. Ucraina a cerut importatorilor să sechestreze cerealele suspecte.
Rusia a devenit mai îndrăzneaţă în a-şi arăta muşchii şi încearcă să implementeze un nivel minim de preţ pentru export, potrivit unor persoane familiare cu situaţia. Luna trecută a căutat să impună o limită inferioară de 240 de dolari pe tonă, au spus sursele. Plafonul este menit să ajute fermierii, care se chinuiau să-şi întreţină tractoarele şi să găsească forţă de muncă pe fondul mobilizării pe scară largă pentru război. Dar grâul este o marfă volatilă cu mulţi furnizori, iar Rusia a fost nevoită să-şi reducă preţul neoficial de 275 de dolari pe tonă în martie, după ce preţurile europene au scăzut.
„Rusia nu a avut de ales“ decât să cedeze presiunii pieţei, a spus Héléne Duflot, analist la Strategie Grains.
Eforturile de a influenţa piaţa au continuat însă. Un trader a oferit cereale ruseşti Egiptului luna aceasta la un preţ prea mic. Nemulţumirea oficială a fost făcută clară când ministerul agriculturii a refuzat să aprobe vânzarea. Traderul plănuieşte să ofere în schimb grâu românesc.
Câştigătorul acestei licitaţii „nu a reprezentat interesele“ producătorilor de grâu din ţară, a spus Eduard Zernin, şeful Uniunii Exportatorilor de Cereale din Rusia. Ţara nu intenţionează să vândă la „preţuri nerezonabile din punct de vedere economic“, a avertizat el.
