Robert Peston BBC News: Declinul economic de cinci ani al SUA
Ceea ce a spus banca centrală a celei mai mari economii, cea americană, în momentul anunţării deciziei de menţinere a ratei de referinţă a dobânzii la acelaşi nivel este că economia nu se va redresa timp de încă doi ani cel puţin, scrie Robert Peston, business editor al BBC News.
Aceasta a fost semnificaţia anunţului Fed de menţinere a ratei oficiale a dobânzii la niveluri excepţional de scăzute "cel puţin" până la mijlocul anului 2013. Acele niveluri excepţional de scăzute sunt cuprinse între 0 şi 0,25%, sau cât mai apropiate de zero posibil.
Anunţul este unul remarcabil, echivalând cu recunoaşterea oficială a faptului că criza pieţelor de credit şi criza din 2007-2008 vor sta în continuare în calea unei creşteri adecvate a economiei americane cinci ani mai târziu.
Iar dacă acest lucru este adevărat în cazul SUA, ar putea fi adevărat şi pentru zona euro şi Marea Britanie.
Joseph Stiglitz, Financial Times: O lungă perioadă de declin, scenariul optimist
Singurul lucru bun legat de valul continuu de ştiri economice negative este că lucrurile ar fi putut sta mai rău, este de părere Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel.
Toate cele trei agenţii de rating ar fi putut retrograda ratingul Statelor Unite, pieţele de acţiuni ar fi putut scădea mai mult, iar Statele Unite ar fi putut intra în incapacitate de plată. Opinia generală este că există un risc crescut ca lucrurile să se înrăutăţească fără ca guvernele să dispună de instrumente eficiente. Prima parte este adevărată, dar nu şi cea de-a doua.
Cei îngrijoraţi de lipsa de instrumente au parţial dreptate. Politicile monetare greşite ne-au adus în această situaţie, dar nu ne pot scoate din ea.
Când a început recesiunea, s-au rostit multe cuvinte înţelepte privitoare la lecţiile învăţate de pe urma Marii Crize şi a crizei japoneze. Acum ştim că nu am învăţat nimic. Totuşi, acum că gravitatea situaţiei a devenit clară, o nouă încredere a apărut, cea că lucrurile se vor agrava, indiferent de măsurile luate. O lungă perioadă de declin pare acum scenariul optimist.
Stephen King, Financial Times: Cazul rublei creează paralele îngrijorătoare cu criza euro
Decizia BCE de a achiziţiona obligaţiuni italiene şi spaniole a fost una corectă, având în vedere faptul că creşterea randamentelor italiene în vară a reflectat mai degrabă temerile existenţiale privitoare la viitorul euro decât problemele Italiei, scrie Stephen King, economist-şef în cadrul HSBC, în Financial Times. Totuşi, BCE nu poate merge mai departe.
Divizarea Uniunii Sovietice la începutul anilor '90 ar putea avea legături superficiale cu situaţia actuală a zonei euro, însă era postsovietică, o perioadă în care zona rublei a scăzut dramatic, oferă un cadru în raport cu care pot fi estimate riscurile cu care se confruntă zona euro.
Pentru ca zona euro să nu aibă soarta rublei, statele membre ale acesteia va trebui să se pună de acord asupra mult mai multor aspecte decât nivelul ratelor dobânzii. Acestea va trebui de asemenea să creeze un cadru fiscal care să permită transferuri cross-border, să soluţioneze conflictele dintre creditori şi debitori.
Holman Jenkins, The Wall Street Journal: Reintroduceţi marca germană
Problemele legate de datorii ale Europei nu se vor rezolva de la sine, scrie Holman Jenkins, editorialist al The Wall Street Journal. Sunt germanii şi francezii de acord cu salvarea restului Europei? Răspunsul este deja cunoscut: nu. De asemenea, nu este clar că pieţele ar crede că Germania, Franţa şi restul Europei nordice îşi permit să absoarbă pierderile zonei euro care va trebui în ultimă instanţă recunoscute.
Prin urmare, Germania şi ţările vecine solvente ar trebui să părăsească zona euro.
Ceea ce a funcţionat în cazul crizei americane (până la un punct) nu va funcţiona în Europa din două motive: democraţie şi suveranitate.
Hans-Olaf Henkel, fost lider al principalei federaţii de business din Germania, cândva un susţinător înfocat al euro, face acum apel la Germania şi ţările vecine solvente să părăsească sistemul euro în favoarea unei noi monede. BCE ar putea tipări bani pentru a salva sistemele bancare ale ţărilor care rămân la euro. Ţările cu noua monedă ar putea pompa fonduri în propriile bănci.
Matthew Lynn, MarketWatch: Pentru următoarea retrogradare, S&P ar putea privi către Franţa
Există o importantă ţară industrială care a reuşit până acum să treacă cineva prin turbulenţele pieţelor fără să-i pună în mod serios sub semnul îndoielii solvabilitatea, Franţa. Şi totuşi, exact către această ţară ar trebui să se privească pentru următoarea retrogradare de rating şi pentru sursa următorului şoc pe pieţele globale. Datoria ţării este pe punctul de a exploda, deficitele comerciale sunt uriaşe, iar competitivitatea acesteia scade constant în raport cu cea a Germaniei. Sistemul său politic este la fel de disfuncţional precum cel al Americii. Şi, bineînţeles, va avea de suportat costuri masive legate de salvarea Italiei şi a Spaniei.
O retrogradare a creditului Franţei ar putea fi numai o chestiune de timp, iar dacă se va produce, va constitui o lovitură uriaşă dată pieţelor deja fragile. În timp ce ţări ca Grecia şi Portugalia sunt în mare parte irelevante pentru sistemul global, Franţa este foarte importantă. Guvernul francez are datorii totale de 1.700 mld. dolari, fiind al patrulea mare debitor din lume după Statele Unite, Japonia şi Italia.
John Plender, Financial Times: De ce pieţele au avut dreptate să intre în panică
În perioada în care băncile centrale au fost ocupate cu achiziţiile de titluri, pieţele au fost distorsionate până în punctul în care s-au îndepărtat din ce în ce mai mult de elementele economice de bază, consideră editorialistul Financial Times John Plender. De la încheierea celui de-al doilea program de relaxare cantitativă al Fed la sfârşitul lunii iunie, ceaţa a început să se ridice, iar elementele de bază care au ieşit la suprafaţă par mai puţin decât liniştitoare. Datele economice anunţate recent la nivel mondial indică perspective de creştere în deteriorare, în timp ce recentele revizuiri ale datelor statistice americane sugerează că redresarea începută în 2008 este mult mai anemică decât se credea. La rândul lor, perspectivele mai slabe de creştere înseamnă că uriaşele datorii ale Statelor Unite şi ale unei mari părţi din Europa vor fi mai dificil de rambursat.
Ceea ce pieţele au înţeles este că planurile de soluţionare a uriaşelor probleme economice şi financiare actuale continuă să echivaleze cu o strategie de supravieţuire de la o zi la alta. Panica recentă este astfel de înţeles.
Daniel Henninger, The Wall Street Journal: SUA, ca lider în declin
După umilinţa pierderii ratingului de credit AAA, după declinul puternic suferit de piaţa de acţiuni americană, după ce au trăit timp de doi ani într-o economie de 15.000 de miliarde de dolari incapabilă să crească dincolo de 2%, cu rate ale şomajului rar înregistrate în SUA, americanii au simţit pentru prima dată ce înseamnă să trăieşti într-un imperiu în declin.
Statele Unite nu sunt nici pe departe terminate. Economia privată, de la cele mai mari companii la nenumăraţii visători care lansează start-up-uri, este solidă. Totuşi, Statele Unite au suferit o lovitură serioasă în ceea ce priveşte statutul de lider mondial. Unchiul Sam stă în acest moment în colţul ringului mondial trăgându-şi suflarea, dar cu siguranţă se va ridica.
Washingtonul nu este America, astfel încât optimismul este posibil. Unele state americane demonstrează cu reformele lor că flexibilitatea guvernului în faţa crizei economice este posibilă. Un Washington capabil să recunoască necesităţile imediate ale unei superputeri retrogradate ar ridica orice povară identificabilă de pe umerii statelor şi ai economiei private.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
