Pentru o Europă bântuită de criza datoriilor de stat şi cu o nevoie acută de lichidităţi, investitorii chinezi reprezintă o sursă atractivă de finanţare. China pare în prezent una dintre puţinele surse de bani ale ţărilor europene care au nevoie de finanţare pentru susţinerea datoriei publice a statelor cu probleme, fonduri pentru investiţii şi finanţare pentru proiecte publice.
Prin urmare, o mare parte din statele europene văd în China un cavaler în armură strălucitoare capabil să salveze zona euro aflată în cel mai dificil moment de la instituirea ei. Doar că, deşi chinezii încearcă să profite de oportunitatea de a intra pe piaţa europeană, guvernul de la Beijing a avertizat că "nu va semna un cec în alb pentru Europa".
Mai mult, "problema este că naţiunile occidentale au o perspectivă pe termen foarte scurt asupra Chinei. Ei o privesc ca o bună sursă de finanţare şi ignoră consecinţele pe termen lung", afirmă Alan Mendoza, director al Henry Jackson Society, o asociaţie care promovează respectarea drepturilor omului în lume, citat de agenţia de presă Thomson Reuters.
Aşadar, poate fi vorba despre un ajutor dezinteresat venit de la un stat care, chiar dacă nu o afirmă expres prin vocea politicienilor săi, urmăreşte întărirea poziţiei sale pe scena politică şi economică mondială?
Un răspuns la această întrebare poate fi dat de situaţia de pe continentul african. În urmă cu mai bine de 50 de ani, pe vremea când zeci de state africane deveneau independente în urma prăbuşirii imperiilor coloniale ale puterilor europene (Marea Britanie, Franţa, Portugalia), China, pe atunci o ţară care făcea parte din economiile din lumea a treia, lansa un program de ajutor pentru Africa. De atunci şi până în prezent dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre investitorii chinezi şi statele africane a fost spectaculoasă. Numai în ultimii zece ani, comerţul dintre China şi Africa a crescut de peste zece ori, conform Taipei Times.
Chinezii au construit pe continentul negru poduri, hidrocentrale, porturi, autostrăzi şi căi ferate şi au achiziţionat în schimb exploatări de resurse naturale şi fabrici care activează în industria uşoară (precum cea a textilelor). Ca urmare a acestei politici, Beijingul a fost criticat adesea că se comportă ca un stăpân colonial deoarece condiţionează ajutorul financiar de obţinerea de resurse naturale, iar dezvoltarea infrastructurii se face cu ajutorul companiilor chinezeşti, deci majoritatea fondurilor investite se întorc în China.
La fel cum primii paşi ai chinezilor în Africa au trecut aproape neobservaţi, expansiunea lor recentă în Europa prin intermediul proiectelor ambiţioase de infrastructură, achiziţii de companii şi de obligaţiuni guvernamentale nu a fost băgată în seamă. Consiliul European pentru Afaceri Externe spune că este foarte dificil a estima amploarea investiţiilor chinezeşti în Europa deoarece multe companii operează prin intermediul unor centre financiare în care lipseşte transparenţa, precum Hong Kong sau Cayman. Totuşi, numărul investiţiilor este cu siguranţă în creştere.
Potrivit datelor Consiliului, cea mai recentă finanţare din partea chinezilor a fost direcţionată către statele europene cu probleme de la periferia zonei euro - Portugalia, Grecia, Italia şi Spania. Mai mult, săptămâna trecută, Marea Britanie şi China şi-au manifestat intenţia ca Londra să devină un centru offshore pentru tranzacţionarea yuanului.
Totuşi, analiştii avertizează că proiecte precum construcţia de porturi în Pireu (Grecia) sau Napoli (Italia) se pot dovedi mai mult decât o simplă afacere pe termen lung.
"Există adesea motive întemeiate pentru a suspecta că ceea ce pare a fi o simplă speculaţie comercială poate fi în realitate ceva total diferit şi este dificil pentru o corporaţie chineză să demonstreze contrariul", concluzionează Nigel Inkster, fost angajat al serviciilor secrete din Regatul Unit (MI6). În consecinţă, marile puteri europene şi-au manifestat îngrijorarea faţă de influenţa în creştere a Chinei în Europa, iar disputele tradiţionale asupra furtului de proprietate intelectuală, hacking sau respectarea drepturilor omului au luat amploare.
Mai mult, investitorii chinezi încep să întâmpine rezistenţă pe continent. O serie de oferte pentru a achiziţiona companii care activează în domenii strategice au fost deja respinse din motive de securitate naţională, iar la începutul anului Regatul Unit a respins cumpărarea de către un om de afaceri chinez a unui portavion.
China, "Şantaj" subtil pentru a ajuta Europa
China rămâne pregătită să ajute Europa în actuala criză a datoriilor, însă statele europene trebuie să recunoască statutul de economie de piaţă funcţională pentru China, a declarat premierul Wen Jiabao. Wen a declarat că i-a transmis recent, într-o conversaţie telefonică, preşedintelui Comisiei Europene José Manuel Barroso că statul chinez este dispus să investească mai mulţi bani în Europa.
Premierul a insistat, însă, ca UE să acorde Chinei statutul de economie de piaţă funcţională înaintea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, decizie aşteptată pentru 2016. "Recunoaşterea Chinei drept o economie de piaţă funcţională este o atitudine prin care un prieten îşi recunoaşte un prieten", a spus Wen. Statutul de economie de piaţă ar asigura produselor chinezeşti un tratament mai bun în disputele comerciale cu Europa. Europa este cea mai mare piaţă de export pentru China, fiind destinaţia a 22% din livrările la extern ale celei mai mari economii asiatice. Acesta este unul dintre motivele pentru care statul chinez este dispus să contribuie la rezolvarea actualei crize, notează CNBC. Marius Oncu - Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
