In cadrul unei scrisori adresate lui Wilhelm Zeller, presedinte al celei mai mari companii de asigurari din lume, gigantul german Hannover Re, Moody's Investors Service Inc. dorea sa informeze aceasta firma ca a decis sa-i acorde gratuit note legate de sanatatea sa financiara. Totusi, in scrisoare se preciza in continuare ca Moody's va astepta cu nerabdare ziua in care Hannover va fi dispusa sa plateasca pentru aceste servicii, arata Wall Street Journal.
Dupa ce a citit scrisoarea, Zeller a scris pe marginea ei o nota urgenta adresata directorului financiar al firmei: "Trebuie sa luam masuri imediat".
Hannover, ce platea deja sume substantiale anual altor doua companii de rating, a transmis Moody's ca nu vede de ce ar plati o a treia firma de rating.
Oricum, Moody's, o divizie a Moody's Corp., a inceput sa evalueze compania, acordandu-i note din ce in ce mai mici an dupa an, note pe care le facea publice. Totusi, compania de asigurari refuza sa plateasca. Apoi, anul trecut, desi alte companii de rating continuau sa-i acorde companiei Hannover note ridicate, Moody's a redus ratingul legat de credit al acesteia pana la categoria junk. Actionari din intreaga lume, alarmati de aceasta masura, au inceput sa-si vanda actiunile, valoarea de piata a companiei scazand prin urmare cu aproximativ 175 milioane de dolari, sau 134 milioane de euro, in numai cateva ore.
Ceea ce s-a intamplat in cazul companiei Hannover incepe sa explice de ce atat de multe corporatii, municipalitati si guverne straine au inceput sa adopte o atitudine de prudenta fata de cele trei mari companii de rating, Moody's, Standard & Poor's si Fitch Ratings, acestea devenind puteri globale ce nu sunt monitorizate in mod oficial.
Companiile de rating sunt libere sa-si stabileasca propriile reguli si practici, ceea ce de multe ori duce la cazuri de abuz, spun multe surse din interiorul si din afara acestei industrii. Cateodata, companiile de rating si-au dat toata silinta pentru a convinge o companie ca are nevoie de serviciile sale, in cele din urma evaluand-o chiar fara acordul acesteia. De alte ori, acestea ameninta unii clienti ca-si va retrage ratingurile, o miscare ce poate duce la cresterea dobanzilor la imprumuturile contractate.
Iar una dintre firme, Moody's, s-a folosit de puterea sa pentru a-si majora in mod considerabil comisioanele fara a purta vreun fel de negocieri in acest sens cu clientii sai. Un astfel de caz a avut loc in 1999, firma fiind Compuware Corp., o firma de software pentru domeniul afacerilor, cu sediul in Detroit.
Dupa ce a contractat un imprumut de aproximativ 500 milioane de dolari, firma a recurs la serviciile a doua firme de rating. S&P, o divizie a McGraw-Hill Co., i-a perceput un comision initial de 90.000 de dolari, plus o taxa anuala de 25.000 de dolari, conform directorului financiar al Compuware, Laura Fournier. Comisionul cerut de Moody's a fost de 225.000 de dolari pentru o evaluare initiala, dar taxa anuala nu a fost mentionata. Cu mai putin de un an mai tarziu, Moody's a notificat Compuware in legatura cu o noua taxa anuala, de 5.000 de dolari. Fournier a declarat ca Moody's nu a facut nimic in plus pentru a percepe aceasta taxa.
Moody's a refuzat sa comenteze in legatura cu Compuware, dar a anuntat ca pentru a inlatura orice confuzie, firma percepe acum o taxa anuala constanta, de 20.000 de dolari.
Dessa Bokides, un fost bancher de pe Wall Street ce a fondat un grup de consultanta pe problema ratingurilor in cadrul Deutsche Bank AG, a declarat ca firmele de rating gasesc in permanenta noi circumstante pentru a percepe taxe. Frecvent, spune aceasta, acestea percep comisioane diferite pe titluri diferite chiar daca toate aceste ratinguri reprezinta de fapt acelasi lucru: o evaluare a situatiei financiare a unei companii.
Moody's acorda ratinguri pentru peste 150.000 de titluri apartinand unui numar de aproximativ 23.000 de companii contractante de credite, ale caror datorii se ridica la peste 30 de mii de miliarde de dolari. Veniturile companiei s-au dublat in decurs de patru ani, atingand 1,25 miliarde de dolari in 2003, in timp ce profitul sau a crescut cu peste 134% in perioada respectiva.
Compania a declarat ca un rating costa intre 50.000 si 300.000 de dolari pentru clientii din sectorul corporatist. Moody's a refuzat sa ofere o lista a comisioanelor sale, dar conform Washington Post, daca e vorba de primul rating al unui client in decurs de 12 luni, se percepe un comision suplimentar de 33.000 de dolari.
Comisioanele S&P sunt asemanatoare, conform unei liste de preturi obtinute de Washington Post.
Fostul director financiar al unei importante firme de telecomunicatii, ce nu a dorit sa-i fie mentionat numele tocmai pentru nu a-si atrage mania firmelor de rating, isi aminteste ca a fost uimit in momentul in care a aflat comisioanele initiale ale Moody's si S&P.
"Este scump pentru cateva convorbiri si putina analiza, dar, cand e vorba de o companie publica, optiunile sunt limitate. Nu exista decat Moody's si S&P".
Reprezentantii multor scoli si orase au aceeasi parere. Acestea platesc comisioane mai mici, dar totusi consistente.
O municipalitate nemultumita de compania sa de rating poate intampina dificultati in incercarea de a scapa de aceasta. De exemplu, in cazul in care municipalitatea nu-si mai plateste comisioanele catre firma de rating, aceasta din urma poate decide sa-si retraga ratingurile anterioare, ceea ce ar ridica semne de intrebare in mintea investitorilor.
Unii legiuitori americani au formulat un alt gen de temeri: firmele de rating dispun de un privilegiu, avand in schimb o responsabilitate limitata intr-un cadru legislativ ce le acorda acces la informatii confidentiale legate de companiile pe care le evalueaza.
Firmele de rating spun ca au nevoie de astfel de date. Iar cand nu pot prevedea crize financiare de genul Enron, WorldCom si Parmalat, acestea spun ca nu pot fi invinuite pentru pierderile suferite de investitori pentru ca ele nu pot detecta cazurile de frauda, aceasta sarcina revenind auditorilor si autoritatilor de reglementare.
Apoi, cand evalueaza o companie fara cooperarea acesteia, firmele de rating spun ca nu au nevoie de informatii confidentiale. Ele numesc ratingurile respective "nesolicitate", in timp ce in cadrul industriei astfel de ratinguri sunt caracterizate drept ostile.
Moody's estimeaza ca mai putin de 1% din ratingurile sale sunt nesolicitate, in timp ce S&P arata ca face astfel de actiuni numai rar si in general numai daca o companie ia un imprumut de peste 50 de milioane de dolari.
Totusi, oficiali ai sectorului corporatist, bancheri de investitii si alte surse familiare cu strategiile firmelor de rating spun ca in general companiile sunt de acord sa plateasca comisioanele legate de un rating nesolicitat pentru ca nu doresc sa riste un rating slab acordat fara cooperarea lor.
Fitch, o divizie a Fimalac SA cu sediul la Paris, a fost si ea criticata pentru ratingurile nesolicitate.
Un oficial al Fitch a declarat ca firma este in curs de schimbare a strategiilor sale astfel incat investitorii sa poata sti daca ratingurile sunt acordate in colaborare cu companiile.
Moody's s-a folosit din plin de strategia ratingurilor nesolicitate in momentul in care si-a lansat ofensiva asupra pietei europene catre sfarsitul anilor '80. Aceasta a inceput sa trimita scrisori companiilor europene, invitandu-le sa participe la procesul de evaluare. Totusi, daca acestea refuzau, compania acorda ratingurile oricum.
Moody's a recurs la aceeasi strategie in momentul in care a abordat compania germana Hannover. Hannover devenise, la mijlocul anului 1998, una din cele mai mari companii de reasigurare din lume, desfasurandu-si aproape jumatate din operatiuni in Statele Unite. Companiile de asigurare trebuie sa fie capabile sa demonstreze ca dispun de suficienta putere financiara. Hannover platea deja comisioane companiilor de rating S&P si A.M. Best Co, un lider in industria evaluarii companiilor de asigurari. Ambele companii acordasera ratinguri ridicate companiei Hannover.
Prin urmare, Hannover a respins oferta Moody's. Herbert Haas, directorul financiar al Hannover la acea vreme, isi aminteste ca un oficial al Moody's i-a spus ca daca Hannover va plati pentru evaluare, acest lucru "ar putea avea un impact pozitiv asupra ratingului".
"Prima mea reactie a fost sa consider acest lucru un santaj direct. Apoi, am ajuns la concluzia ca, pentru Moody's, aceasta era o modalitate de a face afaceri," declara Haas. Moody's, considera Haas, incerca din rasputeri sa prinda din urma S&P, iar Hannover reprezenta o solutie rapida de atingere a acestui scop.
Dupa ce Moody's a continuat sa acorde Hannover ratinguri din ce in ce mai slabe, ratingurile fiind stabilite fara colaborarea Hannover, in toamna anului 2001 Zeller a stabilit o intalnire cu un oficial al Moody's. In timpul acestei intalniri, oficialul Moody's i-a explicat lui Zeller ca ratingurile fusesera calculate de un analist ce parasise de curand compania. Zeller a continuat sa refuze serviciile Moody's.
Moody's a continuat sa reduca ratingurile acordate Hannover, iar la un moment dat, Haas l-a rugat pe Zeller sa cedeze. Zeller, insa, a refuzat cu hotarare.
In martie 2003, Moody's a retrogradat ratingul legat de situatia financiara a Hannover cu doua puncte si pe cel legat de datoria acesteia cu trei puncte, determinand o scadere de 10% a valorii actiunilor companiei de asigurari. S&P si A.M. Best, ce aveau acces la datele confidentiale ale companiei, isi mentineau, in schimb ratingurile ridicate.
Analistii industriei erau uimiti. "Amploarea retrogradarii Moody's a fost o adevarata surpriza. Nu existau date publice noi care sa justifice o astfel de retrogradare," arata Damien Regent, analist in cadrul UBS AG.
De atunci, Moody's a adoptat o atitudine mai "blanda" fata de Hannover, desi continua sa-si mentina ratingul legat de datoria acesteia la nivelul junk.
Zeller a caracterizat ultima retrogradare drept ridicola.
Ca si in Statele Unite, firmele de rating au intrat in vizorul autoritatilor germane si europene, in general, fara a se fi luat inca masuri concrete in acest domeniu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
