Cine este părintele gazelor de şist şi câte miliarde a făcut din această industrie înainte de a se retrage

Dacă un singur om ar reprezenta în acelaşi timp aspectele pozitive şi negative ale "revoluţiei" gazelor de şist în Statele Unite, acesta ar fi Aubrey McClendon. Un avocat carismatic şi neobosit al gazelor naturale, McClendon a înfiinţat acum 24 de ani firma Chesapeake şi a transformat-o în al doilea mare producător de gaze american, după gigantul ExxonMobil, scrie Financial Times.

Deşi nu a jucat niciun rol în dezvoltarea tehnologiilor forajului orizontal sau fracturării hidraulice, care au făcut posibilă extragerea gazelor şi a petrolului din roci sedimentare, McClendon a fost cel care le-a recunoscut potenţialul mai bine decât oricine. El a avut un succes remarcabil şi în a convinge proprietarii de terenuri să permită companiei sale să foreze pe pământul lor. Printr-o "armată" de mii de agenţi, Chesapeake şi-a extins activităţile în majoritatea zonelor din Statele Unite cu zăcăminte bogate de hidrocarburi ascunse în şist.

Achiziţiile accelerate sub comanda lui McClendon au lăsat însă compania într-o poziţie vulnerabilă atunci când preţurile gazelor naturale s-au prăbuşit la minime istorice anul trecut. În plus, afacerile personale ale directorului au devenit la un moment dat suspecte, determinând board-ul companiei să investigheze practica directorului de a împrumuta fonduri de la firmele care investeau în Chesapeake, notează The Wall Street Journal.

Condiţiile noi de piaţă au făcut necesară şi o schimbare de management. Anul trecut, Chesapeake a oferit celor mai mari acţionari poziţii în board, cedând astfel controlul fondului Southeastern Asset Management Inc şi magnatului Carl Icahn. Acţionarii au cerut companiei să restrângă cheltuielile şi să "trăiască" pe banii proprii. Solicitarea noului board contrasta puternic cu strategia lui McClendon de a cheltui mai mult pe licenţe şi foraje decât încasa firma din vânzări, şi de a finanţa activitatea prin înţelegeri complexe, de la parteneriate cu jucători mai bogaţi, la vânzarea drepturilor asupra producţiei viitoare în schimbul unui avans de bani.

În cele din urmă, Aubrey McClendon a luat decizia de a se retrage din companie, pe fondul unor "diferenţe de filosofie" cu noul board. CEO-ul va părăsi Chesapeake la 1 aprilie, dar va oferi sprijin în timpul perioadei de tranziţie. După ce în 2009-2011 a încasat salarii şi bonusuri în valoare totală de peste 150 milioane de dolari, McClendon va primi o primă de compensaţie de până la 50 milioane de dolari.

Retragerea lui McClendon la vârsta de 53 de ani din compania pe care a creat-o este un semn că "epoca eroică" a gazelor de şist în SUA s-a încheiat. "Motoarele revoluţiei şistului au fost preţul ridicat al gazelor naturale şi inovaţia tehnologică", apreciază Robin West, analist la firma de consultanţă PFC Energy. "Astăzi, preţurile gazelor au scăzut, iar companiile independente aflate în avangarda progresului tehnologic, de la care a pornit totul, nu mai sunt la fel de importante."

Piaţa americană a petrolului şi gazelor este acum câmpul de luptă pentru grupuri internaţionale ca Exxon, Chevron, BP, Shell şi Statoil. Viitorul va aparţine companiilor cu buzunare adânci care îşi vor permite să îndure perioada actuală de preţuri mici, iar Chesapeake s-ar putea să nu fie în acest grup privilegiat. Compania şi-a redus cu 2 miliarde de dolari bugetul anual pentru foraje şi puţuri noi, şi a închis o serie de sonde mai puţin profitabile.

Norocul Chesapeake s-ar putea schimba dacă preţul gazelor ar intra din nou pe o pantă ascendentă. Preţul, care a atins un vârf de 470 dolari pe mia de metri cubi în 2008, s-au prăbuşit în urma boom-ului şisturilor la circa 120 dolari pe mia de metri cubi. Analiştii nu se aşteaptă ca preţul să depăşească 144 dolari pe mia de metri cubi până la sfârşitul acestui deceniu.