Cimitirele de masini sunt considerate adevarate comori pentru impatimitii automobilismului, aici putand fi gasite piese originale ale unor modele rare.
Intr-o zi de iarna, Dave Rozek a plecat la colindat de strazi in partea de sud a orasului Chicago in cautare de modele vechi de masini cum ar fi: Cougar, Mustang, Sable sau Bobcat. "Nu intalnesc prea des Chevrolet Impala, asa ca imi place sa le cumpar atunci cand le gasesc", a spus el, asigurandu-se inainte sa porneasca masina, un Oldsmobile Intrigue din 1998.
Schnitzer Steel Industries din Portland, Oregon, angajatorul lui Rozek, este una dintre cele mai mari companii de reciclare a otelului. Foarte multi ani, compania nu a facut decat sa cumpere masini vechi si sa le zdrobeasca impreuna cu cadrul de otel, motorul si senilele acestora. In 2003, datorita cererii mari a economiei in dezvoltare a Asiei care a creat o lipsa de metale, Schnitzer a schimbat tactica si a inceput sa cumpere cimitire de masini pentru a-si putea aproviziona mai bine fabricile de reciclare. Iar rolul lui Rozek este de a aproviziona cimitirul de masini cu "noi" achizitii.
Schnitzer este proprietarul a aproximativ 50 de cimitire de masini in Nordul Americii si planuieste sa tripleze aceasta cifra pana la sfarsitul lui 2010. Aceasta miscare a transformat vechea companie si a modernizat industria cimitirelor de masini din Statele Unite. In depozitele Schnitzer poti intalni programe de modelare computerizata si idei luate din domeniul retailerilor, cum ar fi codurile de bare si cupoanele de discount. Afacerea s-a dovedit a fi surprinzator de profitabila. In ultimele sase luni, cimitirele de masini au beneficiat de 14% din vanzarile companiei Schnitzer, dar si de 20% din profituri.
"Am simtit nevoia de a ne apropia de furnizorul nostru de componente", a spus Kelly Lang, vicepresedintele pe investitii de capital al companiei Schnitzer.
In cimitirele de masini traditionale, masinile sunt asezate unele peste celelalte pe terenuri goale pazite de pitbulli. Hotii de componente auto fura elementele dorite in mod special de cumparatori, iar intr-un final vagabonzii vor fura si resturile de materiale care au mai ramas. In lantul Schnitzer, clientii inarmati cu propriile cutii cu unelte selecteaza si dezasambleaza componentele auto dorite, economisind atat consumatorului, cat si companiei costul angajarii unui mecanic care ar trebui platit foarte scump. Cimitirele de masini nu imprumuta unelte. Masinile si componentele acestora sunt monitorizate cu atentie si sunt expediate celor care se ocupa cu casarea masinilor ce apartin companiei Schnitzer, inainte ca depozitarea masinilor sa devina prea costisitoare.
Profitabilitatea companiei Schnitzer a crescut considerabil, iar pretul unei actiuni s-a dublat in doi ani, atingand o valoare mai mare de 40 de dolari. A scazut doar atunci cand compania a anuntat o posibila investigatie a forului ce reglementeaza piata de caital din SUA (SEC), asupra unor ilegalitati ce ar fi putut fi infaptuite de catre directorii companiei din filiala asiatica. Schnitzer afirma ca ancheta continua. Asa cum se intampla cu multe afaceri americane, globalizarea si tehnologia au schimbat economia cimitirelor de masini. Potrivit Asociatiei Reciclatorilor Auto, cimitirele de masini caseaza anual intre 5 si 8 milioane de automobile.
Numarul mereu in crestere de imigranti hispanici reprezinta si mai multi clienti pentru Schnitzer. Cererea internationala este de asemenea in crestere, in special in Mexic. O uzina din Reynosa reconditioneaza 278.000 de volane auto anual, unele achizitionate de Schnitzer iar altele de le alti distribuitori asemanatori.
Insa globalizarea a dezvoltat si competitia. Odata cu cresterea cererii de metale, masinile vechi si avariate sunt din ce in ce mai greu de gasit. Fabricile din Asia si Europa care cumpara componente auto de la Schnitzer, cumpara de asemenea si masini avariate.
Cimitirele mici de masini, dar care ofera servicii complete, printre care si mecanici care dezmembreaza masinile si depoziteaza componentele lor, sunt cele care se descurca cel mai greu in industrie. Angajarea de muncitori cu experienta este foarte costisitoare, la fel cum sunt si legile ce privesc mediul inconjurator si trebuie respectate intocmai. Pe la mijlocul anilor 1990, existau aproximativ 10.000 de cimitire auto, estimeaza Ron Sturgeon, un consultant din Halton, Texas. In momentul de fata sunt in numar de doar 6.000.
Daca au noroc, micii afaceristi pot incasa valoarea proprietatii lor. "Este singurul motiv pentru care eu inca sunt aici", a spus Byron Horne. El a platit in anul 1979 suma de 200.000 de dolari pentru achizitionarea terenului pe care este amplasata firma sa din Concord, California. Astazi acest teren este evaluat la suma de 2 milioane de dolari, iar Horne nu are nici cea mai mica intentie de a vinde. "Daca mai am rabdare inca cinci ani, atunci voi primi 5 milioane de dolari pe el", afirma el.
Una din cele mai mari companii care se afla in competitie cu Schnitzer, LKQ din Chicago, a inceput sa cumpere terenuri in 1990, achizitionand astfel cimitire de masini de pe tot cuprinsul Statelor Unite. LKQ cumpara aproximativ 3.000 de automobile pe saptamana. Asemeni lui Schnitzer, LKQ a experimentat in ultimul an o dublare a pretului actiunilor, aceasta atingand suma de 20 de dolari.
Schnitzer s-a axat pe unul din serviciile care se dezvolta cel mai rapid - cimitirele de masini cu autoservire.
In 2003, compania a platit 100 de milioane de dolari pentru achizitionarea companiei Pick-n-Pull Auto Dismantlers, un lant de 30 de cimitire auto din California. Anul trecut, pentru suma de 60 de milioane de dolari, a cumparat patru cimitire auto U-Wrench-it din Missouri, Virginia si Ohio si 22 ce apartineau companiei GreenLeaf Auto Recyclers din Texas si din alte 10 state.
Compania Rancho Cardova Pick-n-Pull din apropiere de Sacramento, California, este situata pe 55 de hectare. Masinile sunt aranjate in blocuri si sunt insiruite dupa marca. O multime de modele GTO, Grand Prix si Firebird stau alaturate in sectiunea dedicata Pontiac, iar Mustang, Mercury si Lincon sunt aranjate una langa cealalta in coltul dedicat masinilor din marca Ford.
In apropiere, Pick-n-Pull foloseste un alt lot pentru depozitarea masinilor de import. Pick-n-Pull cere o taxa de intrare de 1 sau 2 dolari. Clientul obisnuit al unor asemenea locatii este automobilistul a carui masina s-a stricat si care "vrea sa o faca sa mearga pana luni, cheltuind doar 20 de dolari".
Cimitirele auto au devenit surprinzatoare centre de profit pentru Schnitzer, o afacere initiala de reciclare a otelului, fondata in 1906 si condusa in continuare de catre membrii familiei Schnitzer.
In 2005, profitul a atins 30 mil. dolari, ceea ce inseamna 150 de dolari incasati pentru fiecare masina achizitionata.
In total, Schnitzer a castigat 147 mil. dolari doar din vanzari din o suma totala de 850 mil. dolari incasata anul trecut, o crestere considerabila fata de 2004, cand Schnitzer avea doar 111 milioane castiguri din vanzari, dintr-o suma totala de 688 mil. dolari.
Cimitirelor traditionale le lipseste un sistem computerizat si indemanarea organizatorica de a depista automobile. Foarte des, ei pastreaza timp de luni de zile un automobil in asteptarea unui client care ar putea avea nevoie de componentele ei sau chiar de masina in sine. In toata aceasta perioada de timp, fara un cumparator sigur, masinile nu au nici o valoare.
Schnitzer, prin comparatie, stie ca el niciodata nu va duce lipsa de clienti. Astfel, masinile vin si pleaca dupa un program bine definit: 30 de zile maxim pentru o masina de tip Mustang, care este sigur ca va fi vanduta repede, si 60 de zile cel mult pentru orice alt model. Dupa ce acest termen expira, ele sunt casate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
