de Georgiana Gheorghe (colaborator – femeie de afaceri, pasionată de teatru)
Am văzut patru dintre spectacolele regizate de Eugen Jebeleanu şi apreciez munca sa, parcursul profesional, ambiţia şi grija cu care îşi construieşte cariera. Regizor din generaţia ’90, cu un CV artistic impresionant creionat atât în ţară, cât şi în Franţa, unde trăieşte. Ultimul spectacol de-al lui pe care l-am văzut a fost Am avut o livadă, la Teatrul Odeon. Textul este scris de Yann Verburgh, după piesa Livada de vişini a lui A.P. Cehov (1904). Din păcate pentru mine, sau din fericire, căci aşa a apărut şi ideea interviului, în reprezentaţia la care am fost spectatoare au existat nişte defecţiuni tehnice pe sonorizare, care au stricat din farmecul spectacolului.
M-au trezit brusc din mirajul spectacolului în care de obicei îmi place să mă cufund, exact cum trezeşti un somnambul care merge în somn, în filmul lui. Apoi, mi s-a aprins un beculeţ roşu critic, în anumite circumstanţe, pe care am vrut să mi le lămuresc în dialog cu regizorul. Pe durata celor două ore şi jumătate de spectacol, pe care nu le simţi, m-a alinat muzica aleasă, ca de obicei, o bucurie, în tot ce am văzut semnat de Eugen. Vă invit să vedeţi ambele spectacole pe marginea cărora discutăm, atât Pescăruşul montat la TNB, cât şi Am avut o livadă, la Odeon. În ciuda faptului că este un dramaturg care este disecat, interpretat, reinterpretat, deconstruit, construit la loc, Cehov rămâne un autor gigant, care a plasat atâtea teme şi subteme, simboluri şi metafore în opera sa, încât nu se va termina niciodată. În acest moment, se joacă spectacole după piesele lui Cehov în vreo zece regii. Poate că şi şcolile de teatru au o contribuţie, nu ştiu, nu am absolvit, însă se pare că încă mai e loc de noi abordări regizorale după piesele sale, oricât de preaplin ni s-ar părea nouă, spectatorilor. Opera sa e iubită şi pentru că seamănă cu o pâine caldă, cu al cărei miez te poţi hrăni, dar şi juca.
G.G.: Într-un an ai două montări după piese ale lui Cehov: Am avut o livadă la Teatrul Odeon în 2023, după ce ai avut premiera cu Pescăruşul la TNB, în 2022. Tu eşti un regizor din generaţia nouă, foarte la curent cu dramaturgia contemporană, cu trendurile de consum cultural şi destul
de prezent în viaţa artistică din vest. De ce Cehov?
E.J.: Nu mă gândesc la trenduri şi nu cred că asta există cu adevărat, de fapt. Eu întotdeauna am montat un text contemporan sau clasic pentru că ceva de acolo mă ardea foarte tare, fiindcă era o necesitate pentru mine, ca cetăţean şi ca individ. S-a întamplat ca unele texte ale lui Cehov să rezoneze cu preocupările mele din momentul respectiv. Mă regăseam în revolta lui Treplev (Pescăruşul) şi m-a interesat tema pierderii din Livada de vişini. Uneori mă obsedează anumiţi autori: Fassbinder, Verburgh, Cehov…
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
