Magnatul media în vârstă de 75 de ani, care a rezistat unor numeroase scandaluri sexuale şi financiare, după ce şi-a prezentat demisia preşedintelui Republicii Giorgio Napolitano, a fost nevoit să părăsească palatul prezidenţial printr-o ieşire secretă, în timp ce în faţa intrării principale manifestanţii aplaudau şi strigau "bufonule, bufonule!".
În locul lui Berlusconi, la conducerea guvernului vine fostul comisar european Mario Monti, în vârstă de 68 de ani.
Demisia premierului vine, aşa cum acesta a promis, după ce deputaţii italieni au adoptat definitiv reformele promise Uniunii Europene pentru reducerea datoriei şi sprijinirea relansării creşterii economice, potrivit AFP. Într-o ambianţă tensionată, deputaţii au adoptat proiectul cu 380 de voturi "pentru", 26 "împotrivă" şi două abţineri. Principalul partid de opoziţie, Partidul Democrat, nu a participat la vot pentru a nu împiedica adoptarea acestor măsuri cruciale.
"A căzut cortina peste o pagină lungă şi dureroasă din istoria noastră", a declarat Dario Franceschini, deputat al Partidului Democrat.
Italia este "o ţară care vrea să întoarcă pagina şi să o ia de la zero. Vom intra într-o nouă eră: va trebui să reconstruim din cenuşă economia, justiţia, legea electorală", a continuat el.
Misiune dificilă pentru succesorul lui Berlusconi
Succesorul lui Silvio Berlusconi are dificila misiune de a scoate Italia din criză impunându-le italienilor să strângă şi mai mult cureaua adoptând alte reforme urgente pentru relansarea economiei, notează AFP.
"Misiunea sa va fi aceea de a redresa o economie slabă din punct de vedere structural, de a se asigura că Italia supravieţuieşte pe pieţele financiare şi în zona euro şi de a revitaliza reformele, aflate într-un punct mort, promise UE şi FMI", spune Eoin Ryan, analist la IHS Global Insight.
Unul dintre primele şantiere de lucru ale noului premier ar urma să fie reforma sistemului de pensii. Acesta va trebui cu siguranţă să rezolve şi problemele bugetare, aşa cum cere UE, care supraveghează Italia împreună cu FMI şi BCE. O altă reformă-cheie este cea a pieţei muncii, o problemă stringentă deoarece toate sindicatele au ameninţat cu greva împotriva unui proiect de facilitare a concedierilor.
Noul şef al Guvernului va trebui să fie sigur că dispune de o majoritate solidă pentru a adopta aceste reforme şi pentru a realiza numărul de echilibristică ce presupune "să trimită mesajul că Italia se supune voinţei pieţelor" şi să convingă în acelaşi timp "populaţia să accepte o austeritate severă", menţionează Ryan.
În afară de problema datoriei, noul şef al Guvernului va moşteni şi o economie italiană care păstrează totuşi fundamente solide. Italia nu are o problemă reală în privinţa unui plan pur economic, apreciază analiştii. Deficitul bugetar al statului, estimat la 3,9% din PIB pentru acest an, este inferior celui al mai multor ţări europene, gospodăriile sunt slab îndatorate, iar industria este diversificată şi exportă mult.
Austeritatea în Italia
Parlamentul italian a adoptat un set de măsuri de austeritate prin care s-ar putea economisi 58,4 mld. euro la bugetul de stat până în 2014, scrie BBC News. Pachetul conţine, în principal:
creşterea TVA, de la 20% la 21%;
îngheţarea salariilor din sectorul public până în 2014;
vârsta de pensionare a femeilor din sectorul privat va creşte gradual de la 60 de ani în 2014 până la 65 de ani în 2026, la aceeaşi vârstă cu cea a bărbaţilor;
măsurile de prevenire a evaziunii fiscale vor fi mai dure - va fi prevăzută inclusiv o limită de 2.500 euro în tranzacţiile cash;
se va impune un impozit special companiilor din sectorul energetic.
Berlusconi, în top 3 al italienilor bogaţi
Silvio Berlusconi este al treilea cel mai bogat italian după Michele Ferrero (18 mld. dolari) şi Leonardo del Vecchio (11 mld. dolari).
El deţine prin holdingul familiei, Fininvest, numeroase societăţi, inclusiv trei posturi de televiziune, editura Mondadori şi clubul de fotbal AC Milan.
Valoarea averii fostului premier a fost revizuită de revista americană Forbes de la 7,8 miliarde de dolari (5,7 miliarde de euro) în luna martie la 6,2 miliarde de dolari (4,55 miliarde de euro) în noiembrie.
Astfel, averea lui Berlusconi a ajuns la jumătate faţă de maximul de 12 miliarde de dolari atins în 2005.
Aventura lui Silvio Berlusconi prin viaţă şi politică
Născut la 29 septembrie 1936, într-o familie mic-burgheză milaneză, Berlusconi a moştenit de la tatăl său, angajat al unei bănci, un ascuţit simţ pentru afaceri pe care l-a manifestat încă din adolescenţă, obţinând bani de pe urma ajutorului acordat colegilor săi de clasă, potrivit propriilor relatări.
Inteligent şi cu imaginaţie, el are un ego puternic, care în ochii psihologilor dezvăluie un complex de superioritate. Tânărul Silvio Berlusconi munceşte ca animator în cluburi de noapte şi pe nave de croazieră, cântând şi spunând bancuri.
Vânzător de aspiratoare la sfârşitul anilor '50 , el obţine în 1961 o licenţă în drept, după care împrumută bani de la banca tatălui său pentru a fonda "Şantierele milaneze reunite".
Începe o ascensiune fulminantă în domeniul imobiliar care declanşează întrebări despre originea averii sale, la care a răspuns întotdeauna ambiguu.
Holdingul familiei, Fininvest, înglobează numeroase societăţi, inclusiv trei posturi de televiziune, editura Mondadori şi clubul de fotbal AC Milan, ceea ce i-a permis lui Berlusconi să fie timp de zece ani cel mai bogat om din Italia.
În 1994 "Il Cavaliere", titlu onorific decernat de preşedinte, se lansează în politică. În câteva săptămâni, Berlusconi pune pe picioare Forza Italia (Hai, Italia!), un partid bazat pe oameni de la Fininvest.
El se aliază cu neofasciştii din Mişcarea Socială Italiană (MSI) a lui Gianfranco Fini şi populiştii din Liga Nordului a lui Umberto Bossi şi câştigă alegerile în aprilie 1994. Abandonat de Ligă, guvernul său se prăbuşeşte după şapte luni.
În 2001 obţine din nou postul de premier pe care-l va păstra până în aprilie 2006, un mandat fără precedent din perioada postbelică şi până atunci. Este învins "la mustaţă" în alegerile legislative de eternul său rival de stânga, Romano Prodi, care se dovedeşte incapabil să îşi păstreze coaliţia unită, ceea ce-I permite lui Berlusconi o revanşă răsunătoare doi ani mai târziu, în 2008 şi un al treilea mandat ca şef al Guvernului.
Abil în a poza ca "victimă", mereu certat cu justiţia pentru diverse cazuri de corupţie şi fraudă fiscală, Berlusconi a fost condamnat în mai multe rânduri
în primă instanţă, dar niciodată definitiv. Primăvara lui 2009 i-a adus o supărătoare cerere de divorţ din partea celei de a doua soţii, sătulă de escapadele lui amoroase, şi un
proces pentru relaţii contracost cu o minoră şi abuz de putere pentru a o elibera, în toamna lui 2010, pe
tânăra marocană "Ruby", care a participat la petrecerile sale, numite "bunga-bunga".
În decembrie 2009 un dezechilibrat psihic l-a lovit cu o machetă a catedralei din Milano peste faţă, fracturându-i nasul şi doi dinţi.
Silvio Berlusconi are cinci copii din cele două căsătorii ale sale, dar şi mai mulţi nepoţi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
