Pentru că băncile centrale nu mai au cu ce să reziste singure în faţa crizelor, guvernele cu finanţe sănătoase sunt presate să sară în ajutor cu investiţii finanţate cu datorie ieftină. Însă piaţa datoriilor dă semne de oboseală

După ce, în plină criză a datoriilor suverane, Banca Centrală Europeană a calmat pieţele financiare anunţând sprijin gratuit nelimitat pentru toate statele zonei euro implicate în programe de bailout de la ESM (fondul de salvare al zonei euro), Mario Draghi era văzut de investitori ca un James Bond care şi-ar paria casa şi ar câştiga pentru a salva Europa de la dezastru. Au urmat din partea BCE reduceri de dobânzi până în teritoriul negativ şi un program masiv de achiziţii de obliga­ţiuni care au repus majoritatea economiilor zonei euro pe picioare şi au adus o perioadă prelungită de prosperitate şi exuberanţă.

Acum, marile economii ale zonei euro dau din nou semne de oboseală, iar de data aceasta Draghi cere guvernelor să fie pregătite să se folosească de chel­tuieli bugetare pentru a ajuta la stimularea creş­terii, scrie Financial Times. Dacă starea economiei se înrăutăţeşte, „politicile fiscale vor deveni vitale“, a spus în iulie şeful BCE. Statele slabe din punct de vedere financiar ar trebui să-şi reducă deficitele, însă cele care au resurse ar trebui să caute cum pot sprijini creşterea prin majorarea cheltuielilor, a precizat cel mai puternic bancher din Europa. BCE nu stă cu mâinile în sân. Instituţia a indicat că pregăteşte un pachet de măsuri de relaxare monetară care ar putea include noi reduceri de dobânzi şi repornirea achi­ziţiilor de obligaţiuni. Inflaţia, indicatorul echilibrului economiei urmărit de BCE, refuză să acce­lereze. Anemia economică a devenit un fenomen general, nu se rezumă doar la zona euro. China încetineşte, iar în SUA creşte teama de o recesiune.

Cum multe dintre băncile centrale din lumea dezvoltată şi-au epuizat muniţia prin politicile mone­tare neortodoxe folosite pentru a lupta cu ultima cri­ză economică, creând o nouă realitate, cândva de  necon­ceput, cu dobânzi ultramici, se aud tot mai multe voci care cer guvernelor să profite de oportu­ni­tatea datoriilor foarte ieftine pentru a se împrumuta şi finanţa astfel proiecte ce vor sprijini creşterea.

Germania, un stat excedentar şi cu datorie redusă, se confruntă cu astfel de presiuni. Guvernul de la Berlin tocmai a lansat prima emisiune de obli­gaţiuni cu scadenţa de 30 de ani care nu aduce niciun profit cumpărătorului. Ministerul de finanţe nu a reuşit însă să-şi atingă ţinta, atragerea de cumpărători pentru titluri de două miliarde de euro, însă a reuşit totuşi să vândă obligaţiuni de 824 de milioane de euro cu cupon zero, la un yield de -0,11%. Cu alte cuvinte, Germania s-a împrumutat fără dobândă. Când obligaţiunile vor ajunge la maturitate, în 2050, Germania va trebui să ramburseze doar 795 de mi­lioane de euro, notează The Wall Street Journal. Acesta este efectul dobânzilor negative: investitorii plătesc pentru a împrumuta statele. Pe de altă parte, licitaţia poate fi considerată un eşec pentru că  nu şi-a atins ţinta şi arată că investitorii încep să obosească în mediul dobânzilor sub zero. La nivel mondial, datorii de 16.000 de miliarde de dolari au yielduri negative. Cei care cumpără astfel de active mizează pe faptul că în viitor yieldurile vor scădea şi mai mult, mărind valoarea titlurilor.

„Este destul de limpede: dacă a te împrumuta este tot mai ieftin, ar trebui să iei credite mai mari“, spune Olivier Blanchard, fost economist-şef al FMI care a devenit un susţinător puternic al politicilor fiscale mai laxe. „Dacă dobânzile tale sunt foarte jos, atunci politica monetară nu mai poate fi folosită ca de obicei, astfel că trebuie să faci mai multe cu politica fiscală.“

Costul serviciului datoriei pentru statele dezvoltate s-a micşorat la cel mai redus nivel din ultimele patru decenii. Economiile avansate vor cheltui anul acesta doar 1,77% din PIB-ul lor cumulat pe dobânzile datoriilor, potrivit calculelor OCDE. Este cel mai mic nivel din 1975 încoace. Cota maximă a fost atinsă în anii 1990 şi a fost de 3,9%. Declinul accentuat vine cu toate că multe state au acumulat datorii uriaşe după criză. Raportul datorie/PIB pentru economiile avansate a urcat de la 45% în 2001 la 76% anul acesta, arată cifrele FMI. Scăderea costului serviciului datoriilor este un indicator al cererii puternice de până acum din partea investitorilor pentru obligaţiuni guvernamentale - active considerate sigure.

„Este ca şi cum pieţele ar cere cu disperare guvernelor să se împrumute mai mult“, a explicat Mark Dowding, strateg de investiţii la BlueBay Asset Management. Însă el spunea aceste lucruri înainte de emisiunea de  bonduri germane.

În Germania, cea mai mare economie europeană, dezbaterile privind creşterea cheltuielilor guvernamentale în caz de criză s-au încins considerabil. Deşi naţiunea este fidelă unor reguli stricte privind deficitul bugetar, ministrul de finanţe Olaf Scholz a sugerat ca Berlinul să pregătească un pachet de stimuli de 50 de miliarde de euro pentru cazul în care economia intră în recesiune. PIB-ul german s-a contractat în al doilea trimestru. Deşi au yielduri negative, obligaţiunile germane de 30 de ani sunt încă atractive pentru investitorii americani deoarece acestea, dacă sunt asigurate contra fluctuaţiilor valutare, oferă un randament de 2,6%, faţă de 2% cât oferă titlurile similare americane.

În Franţa, preşedintele Emmanuel Macron a redus taxele ca răspuns la protestele vestelor galbene, ceea ce susţine economia în timp ce zona euro încetineşte. Aceste reduceri echivalează cu un stimul de 17 miliarde de euro, sau 0,5% din PIB. Şi firmele au primit un impuls momentan prin schimbări fiscale. Însă Franţa nu este candidatul evident pentru relaxare bugetară. Cu datoria ajungând aproape de 100% din PIB, curtea de conturi a avertizat că generozitatea lui Macron a sabotat eforturile de reparare a finanţelor publice după pagubele suferite în ultima criză şi că guvernul nu va avea suficient spaţiu de manevră dacă va veni o nouă criză. Parisul intenţionează să revină la austeritate anul acesta.

Marea Britanie şi-a petrecut anii de după marea criză presând în jos cel mai mare deficit bugetar din istoria postbelică. Deficitul a ajuns acum la 1% din PIB, de la 10% în 2010.  Noul premier Boris Johnson şi guvernul său par hotărâţi să renunţe la austeritate şi să dea drumul la cheltuieli şi reduceri de taxe. Londra are nevoie de cât mai mult spaţiu de manevră deoarece în toamnă vine Brexitul, şi poate o nouă criză.

În SUA, preşedintele Trump s-a făcut remarcat printr-o amplă reformă fiscală care a dat un impuls enorm economiei. Pentru un imbold suplimentar, Trump cere băncii centrale să scadă dobânzile. Emisiunea de obligaţiuni germane cu randament zero i-a plăcut şi a dat-o exemplu. Recent, a vorbit de noi reduceri de taxe, dar s-a răzgândit. Blanchard, fostul economist al FMI, crede că stimulul lui Trump a fost orientat greşit pentru că nu a susţinut investiţiile. Efectele reformei fiscale încep să se disipeze. Iar republicanii lui Trump au pierdut controlul Congresului. America are o limită a datoriei care trebuie ridicată prin lege înainte ca guvernul să dea drumul la cheltuieli. Lui Trump nu-i va fi uşor să fie din nou generos.