Ucrainenii au ieşit ieri la vot pentru primul tur al alegerilor preşedinţiale, însă milioane dintre ei votează de ani de zile, prin fuga de acasă, contra unei economii blocate de corupţie şi inegalitate şi contra unui război separatist care a ucis 13.000 de persoane în cinci ani şi nu dă semne că se va opri prea curând.
Cu Rusia controlând peninsula ucraineană de la Marea Neagră Crimea şi acţionând pentru destabilizarea ţării şi economiei, guvernul de la Kiev este incapabil să îndeplinească aspiraţia naţiunii de a se alătura Uniunii Europene şi NATO, scrie AP. Ucrainenii de rând caută salarii mai mari, dar cei mai mulţi nu pot găsi în ţară locuri de muncă plătite cu echivalentul a mai mult de 310 euro pe lună. Antreprenorii cer reguli mai transparente şi predictibilitate, dar se văd adesea în situaţia de a-şi rezolva problemele cu mită dată oficialilor corupţi. Mulţi ucraineni care vor o viaţă mai bună o găsesc în străinătate. Într-o ţară cu 44 de milioane de locuitori, peste trei milioane, adică una din 15 persoane, lucrează acum în afară în mod permanent cu acte în regulă. Lor li se adaugă 7-9 milioane de ucraineni care muncesc în străinătate sezonier. Specialiştii spun că una din patru persoane active este luată de valul migraţiei economice şi că emigrarea în masă are un rol de supapă, degajând presiunea socială prin diminuarea semnificativă a şomajului şi injectând sume mari de cash în economie sub forma banilor trimişi acasă de muncitori. Remiterile au atins 10,3 miliarde de euro anul trecut şi sunt aşteptate să crească anul acesta la 10,9 miliarde de euro, echivalentul a 12% din PIB-ul Ucrainei. Suma este mult mai mare decât primeşte ţara de la Fondul Monetar Internaţional sau prin investiţiile străine. Banii sunt tentanţi. Guvernul ia în considerare o lege nouă care să permită impozitarea banilor câştigaţi în străinătate.
Mulţi ucraineni lucrează în străinătate pentru doar câteva luni, după care se întorc acasă, mulţi dintre ei pentru că legile din ţările respective le interzic să stea mai mult. Această situaţie a creat un fel de maree a forţei de muncă ce lasă deschisă posibilitatea ca o bună parte din muncitori să rămână acasă când condiţiile economice se îmbunătăţesc. Dar dacă nu simt că ceva se schimbă în bine, oamenii îşi vor pierde speranţa, iar Ucraina riscă să-şi epuizeze rezervele de oameni pregătiţi, talentaţi şi muncitori. Ori de câte ori au ocazia, guvernanţii ucraineni amintesc poporului că economia creşte neîntrerupt de 12 trimestre începând cu 2016, însă aceasta este o slabă consolare pentru omul de rând. În 2014-2015, în plină criză separatistă, PIB-ul s-a prăbuşit cu mai mult de 16%. A fost un picaj devastator. Economia încă este sub nivelul din 2014 şi cu mult sub cel din 2013. 112.au, un site de ştiri al postului de televiziune cu acelaşi nume, evocă şi efectele negative ale acordului de asociere al Ucrainei cu UE: produsele europene au început să înghită piaţa internă, forţându-i să iasă din joc pe producătorii locali. Ca rezultat, deficitul bugetar al Ucrainei a atins în ianuarie 428 de milioane de dolari. 112.au semnalizează că acesta este doar începutul prăbuşirii producţiei industriale ucrainene.
În schimb, Ucraina pare că începe să exceleze la altceva. În sezonul comercial 2018-2019, început în iulie, exporturile de cereale au atins 37 de milioane de tone, peste nivelul de 30 milioane de tone din întregul sezon trecut, potrivit presei ucrainene. Actualul sezon se încheie în iunie. În 2018, această ţară a înregistrat cea mai mare recoltă de când şi-a câştigat independenţa în 1991. Dar nici acest lucru nu oferă prea multă satisfacţie omului de rând. Cu o rată a şomajului de aproape 10%, în satele de la ţară greutăţile se simt cel mai mult. Satul Podilske a surprins în 2015 când şi-a ales cel mai tânăr primar din ţară, pe Artiom Kukharenko, pe atunci în vârstă de 25 de ani. În ultimii cinci ani, el se chinuie să stăvilească valul de tineri care pleacă din ţară în căutarea unui trai mai bun, scrie Voice of America. „Ce-i trebuie tineretului din ziua de azi? O casă, un loc de muncă decent care să le aducă un salariu decent. Acestea pot oferi un start bun. Sistemul slab de credit pe care-l avem este o povară uriaşă. Nu doar pentru tineri, ci şi pentru cei care şi-au făcut deja un rost în viaţă“, spune Kukharenko. Profesoara de ucraineană a şcolii din sat se plânge că majoritatea elevilor ei pleacă după ce au absolvit. „Este clar că oamenii vor mai mulţi bani şi că nu există viziune pentru satele mai mici. Aşa că destul de mulţi tineri pur şi simplu pleacă în străinătate.“
Circa 70% din terenurile Ucrainei sunt cedate agriculturii, care produce exporturi de 16 miliarde de euro. Primarul Kukharenko spune că corporaţiile agroindustriale înghit fermele de familie şi locurile de muncă. „Oricine ajunge preşedinte, el trebuie să se concentreze pe crearea de locuri de muncă şi pe siguranţa socială deoarece economia s-a blocat nu doar în sate, ci şi în oraşele mici.“ Primarul explică că şomajul ridicat duce la alcoolism şi boli mintale.
Pentru sate ca Podilske, cea mai mare luptă este pentru supravieţuire.
În Rivne, oraş din vestul Ucrainei, doctoriţa Oksana Lozova, directorul de cardiologie la spitalul de copii regional, spune că un coleg de-al ei a plecat recent în Polonia. Însă oraşele mici simt mai acut pierderea doctorilor şi a cadrelor medicale în general. „Oamenii cu experienţă pleacă, iar locul lor este luat de tineri novici“, afirmă Lozova. Unele regiuni pur şi simplu au rămas fără specialişti. Revenirea prea lentă a economiei şi-a pus amprenta asupra clădirii spitalului, a cărui faţadă se degradează periculos pentru trecători, şi este vizibilă şi pe stradă: gropile din asfalt se lărgesc, iar dungile de vopsea ale trecerilor de pietoni dispar. Ucrainenii pleacă în ţări vestice ca Italia şi Germania, dar mulţi dintre ei se opresc mai aproape, în Polonia, Cehia şi Slovacia. Ţara care atrage cei mai mulţi ucraineni este Polonia, cu o populaţie de 30 de milioane de locuitori. Acolo, unde salariile sunt în medie de trei ori mai mari decât în Ucraina, lucrează circa 1,2 milioane de ucraineni, potrivit datelor băncii centrale. Numărul real ar putae fi mai mare. Iar Polonia nu se numără nici de departe printre cele mai bogate economii din UE. Ucrainenii îi înlocuiesc pe cei 2 milioane de polonezi care au plecat în Europa de vest după ce ţara lor a intra în UE în 2004. Integrarea ucrainenilor în societatea poloneză este aproape fără tensiuni. Olena Aleksiyciuk, o dentistă ucraineană de 31 de ani, a lăsat în Ucraina părinţii, casa şi un post la o clinică privată. Este de patru ani în Polonia, din care trei i-a petrecut învăţând poloneza şi echivalându-şi studiile. Între timp, a lucrat pe un post de consilier de igienă orală, dar spune că nu regretă întreruperea deoarece în Polonia a găsit un salariu mai mare şi oportunităţi mai mari de dezvoltare profesională. Olena ştie de circa 50 de medici ucraineni, unii foarte tineri, alţii trecuţi de 50 de ani, care se pregătesc să îşi construiească o carieră poloneză. „Viaţa este mult mai confortabilă aici, este mai sigură şi totul este mai uşor. Nu trebuie să-ţi mai faci griji pentru ziua de mâine.“
După colectivizările sovietice, fermele de familie ucrainene suferă din nou, fiind sufocate de corporaţiile agroindustriale.
